In ultimele decenii activitatea bancara a devenit un domeniu predilect de utilizare a tehnologiei inalte. Complexitatea operatiunilor, mediul competitional si asteptarile in crestere ale clientilor au facut indispensabila utilizarea ei, atat din punct de vedere hardware, cat si software. Avantajele aduse sunt remarcabile, atat pentru banci, cat si pentru clienti: cresterea vitezei de procesare a datelor si de derulare a operatiunilor, accesabilitatea de la distanta, capacitatea de gestionare a unor baze de date complexe si de procesare date, reducerea costurilor etc.
Ritmul cu care inovatiile tehnologice intra in sfera de aplicare a banking-ului a devenit exponential in ultimii ani. Acest lucru aduce cu sine noi oportunitati de dezvoltare a afacerii, dar si noi provocari. Desigur, digitalizarea implica scaderi de costuri pentru banci si, indirect, pentru clienti. Acestea provin, in special, din reducerea numarului unitatilor bancare si a angajatilor, din economii de scala si de scop.
Principala provocare pentru banci o reprezinta implementarea si updatarea continua, care vine cu costuri initiale si ulterioare mari. De asemenea, implica acomodarea continua cu noile echipamente/aplicatii ale angajatilor si clientilor. Astfel, concurenta si ritmul de schimbare si inovare in domeniul tehnologic pune tot mai mult presiune pe bugetele bancilor. Acest fenomen poate impune reconsiderari de cheltuieli si de venituri, ale caror efecte in timp asupra activitatii bancii sunt greu de anticipat. De exemplu, reducerea numarului de unitati bancare si a personalului din front office poate crea, in timp, prejudicii legate de brand awereness, scaderea gradului de satisfactie a clientilor, scaderea volumului de business etc., chiar daca, cu timpul, costurile scad, inclusiv datorita economiile de scala si de scop, prin amortizarea cheltuielor.
Bancile pot intra intr-un cerc vicios odata cu intensificarea ritmului de schimbare in domeniul tehnologic. Perioadele de amortizare a costurilor scad in mod real, managementul bancilor fiind obligat de a gasi noi modalitati de integrare a lor. Mai mult, pot apare noi provocari pe linia intensificarii riscurilor legate de utilizarea tehnologiei, cum ar fi atacurile informatice asupra bancii si clientilor acestora, riscurile de frauda din exteriorul sau interiorul bancii, securitatea datelor personale, “caderile” de sistem cu prejudiciile de rigoare etc.
O alta provocare pentru banci vine din partea clientilor – in ce masura acestia pot “ingera” noile tehnologii? Ne aflam la confluenta a trei generatii: baby boomers, generatia X si millennials. Fiecare dintre ele are inclinatii diferite in utilizarea tehnologiei si a modului/contextului in care o fac. Vor reusi bancile sa ii impace pe toti? Vor gasi ele optimul de implementare a tehnologiei in canalele de distributie a produselor si serviciilor?
Un alt “vant rece” bate dinspre concurenta data de companiile non-bancare care patrund tot mai mult in sfera de activitate traditionala a bancilor: plati, carduri, finantare etc. Astfel, vedem tot mai mult companii furnizoare de retele de socializare, de telefonie mobila si internet, platforme de crowdfunding etc care “joaca’ pe terenul bancilor. Concurenta din partea lor vine si pe un teren favorabil acestor institutii, avand in vedere faptul ca bancile se supun unor reglementari mult mai stricte. In acest context putem considera digitalizarea o sabie cu “doua taisuri”, care, privind dintr-o anumita perspectiva, se poate intoarce impotriva bancilor, daca nu este bine “manuita”. Bancile vor fi obligate sa se “reinventeze”, dar fara a se indeparta de misiunea lor de baza, cea de intermediere financiara.
Astfel, intrebarea care se pune este: pana unde va merge digitilizarea in banking?
Sursa: economiaonline.ro