Rodica Lupu de la Loop Operations, consultant pentru Fonduri Europene, a spus cu frustrare la ZF Live ca pe piata sunt multe idei de afaceri, sunt proiecte, sunt bani, dar nu are cine sa le execute, nu exista leadership, nu exista oameni care sa conduca, nu exista responsabilitate pentru munca.
Si ea se confrunta cu aceasta problema, avand in vedere ca firma pe care o conduce si unde este actionar are idei, are proiecte si ar vrea sa treaca de la stadiul de consultant la cel de antreprenor.
Problema ei este si problema business-ului romanesc. Cei care au facut primii afaceri in Romania nu au cui sa le predea companiile, pentru administrarea zilnica si, mai mult decat atat, chiar daca au noi idei, nu au oameni pe care sa ii angajeze si sa ii puna la conducere, ca sa execute strategia.
Multinationalele, avand o experienta de decenii in business, au grija sa creasca intern executivi, sa-i roteasca in companie, sa-i trimita la cursuri, astfel incat la un moment dat sa poata sa preia managementul.
Multinationalele au grija de talente, companiile romanesti, antreprenoriale, mai putin. Mai mult decat atat, cei care au lucrat in multinationale nu prea vor sa se duca in companii antreprenoriale, unde exista o alta mentalitate, un alt mod de a face business, o alta viteza si unde lipsa de cash este pe primul loc si de aceea cel mai mult timp se consuma pentru a gasi bani pentru salarii si pentru a plati taxele la stat.
Corporatistii prefera sa inceapa afacerile lor decat sa lucreze pentru altcineva.
De mai bine de cinci ani, Romania traieste din IT, un sector care va depasi in scurt timp si agricultura si constructiile. Dar problema in industria IT nu este cea a talentelor, ci cea a talentelor de leadership, de a conduce oameni, de a administra companii, de a ridica afaceri.
Talentul IT-istilor romani este de a executa ideile altora. Din acest motiv, IT-istii sunt solitari, traiesc in lumea lor si nu-i intereseaza mai mult decat „time sheet-ul” si pachetul de fitness.
Talentul IT-istilor nu poate fi transferat in alte sectoare, pentru ca nu stiu sa faca altceva.
Din 2000 incoace, Romania a trait din experienta celor care au lucrat pe vremea comunismului si stiau sa conduca, din antreprenorii anilor ’90, din afacerile pe care le-au creat ei, din multinationalele care au facut investitii sau au cumparat companii, aducand „know-how”, inclusiv de management.
Dar acest bazin s-a epuizat natural, a secat, nu s-a pus nimic in loc, iar acum cand exista bani, incepand de la miliardele fondurilor europene pana la banii care stau degeaba in banci nu exista cu cine sa faci proiecte. Cand antreprenorii se duc la banca pentru un proiect nou, bancherii intreaba prima data cine se va ocupa de noul business, pentru ca nu mai accepta ca antreprenorul sa faca tot, din motive de risc. Daca echipa de management convinge, atunci antreprenorul are sansa sa ia creditul.
Generatiile care vin din spate si care ar trebui sa ia fraiele afacerilor au alte preocupari, nu vor sa isi dea sufletul la birou, vor un echilibru intre job si viata personala, sunt mai putin luptatori si determinati sa fie primii, sa castige teren, iar la prima executie a bugetului, la prima ratare de target a vanzarilor clacheaza si nu stiu ce sa faca.
Mai mult decat atat, sunt mai slab pregatiti din punct de vedere tehnic, pentru ca au mai putina curiozitate de a afla cum se face un lucru. Dar cea mai importanta slabiciune este legata de lipsa dorintei de a conduce oameni, de a fi in frunte, in special in momentele de criza. Si cum crizele economice sunt din ce in ce mai dese pentru ca cifrele nu mai cresc ca inainte, intr-o piata unii pot fi pe plus, iar altii pe minus, presiunea este prea mare pentru a o suporta si a o administra ca lideri.
Pana in criza, bugetele se faceau luna de luna, exista avantajul inflatiei sau al cursului de schimb, toata lumea era pe plus. Nu mai este asa, exista o presiune fantastica pe costuri si preturi si nu mai poti sa ai cresteri de vanzari prin scumpirea produselor sau a serviciilor. Profitul si marja se obtine mai mult prin organizare interna, prin administrarea afacerii si mai putin prin cresterea vanzarilor cu „double digits”.
Romanii care au plecat sa munceasca in afara, ar putea constitui o solutie, dar ei se intorc mai degraba sa isi faca mica lor afacere decat sa mai lucreze pentru cineva.
Acest deficit de manageri, de directori, de leadership, este de abia la inceput in Romania, iar criza de a avea bani, de a avea proiecte, dar nu ai cu cine sa le executi se va extinde.
Opinie Cristian Hostiuc, director editorial al ZF
Sursa: Ziarul Financiar
