Dulcea ipocrizie a tehnicii Cartei Albe

Dulcea ipocrizie a tehnicii Cartei Albe la romanii post-moderni

In mijlocul vaditului fiasco al accesarii fondurilor europene, executivul decide pompos sa publice o sublima Carta Alba, veritabil pandantiv de margaritar ce lipsea negresit romanilor. In euforia lansarii acelorasi fonduri, actualul maestru de ceremonii plasiriste de la Finante prezicea la “Money Channel” ca Romania va fi prima tara care va absorbi 100% aceste fonduri chiar in primii 3 ani !

Desigur ca nimeni nu s-a bazat in viata pe aceste premonitii, insa le-am citat ca pe “un mic semn in calea uitarii” delirului verbal care ne mai bantuie inca din plin. In realitate, in ajunul epuizarii primilor 3 ani de exercitiu financiar, avem cea mai mica rata de absorbtie din istoria Comunitatilor Europene. Am izbutit unica performanta de a fi devenit contributori neti la bugetul UE in loc de beneficiari de finantare. Un dezastru infinit, cum am putea alinta performanta cu capul in jos a acestor mari specialisti in fonduri.

Oricum, in lumina enormului apetit dambovitean pentru formele fara fond, era un deznodamant destul de asteptat. Mai grav va fi momentul auditului acestor simple proiecte pe hartie care vor esua aproape dupa chletuirea banilor europeni. Mai exact, vom avea iar drumuri care se vor face swaitzer la un an de la taierea panglicilor, pensiuni fara de clienti, altii decat Fantoma din Carpati a lui Jules Verne, indicatoare peste superbe peisaje devastate de gratare etc. De sperat ar fi fost ca macar principiul ardorii de a pradui aceste sume sa-si fi spus cuvantul asupra ritmului absorbtiei – adica febra de a-i chletui aberant, delirant cum o fi, numai sa fie cheltuiti.

Totusi, aceste previzibile jocuri nu au functionat intrucat majoritatea tragatorilor de sfori din umbra au preferat o continua temporizare in cazul proiectelor mijlocii si mari pentru a putea extrage pentru clientela lor cat mai multe resurse directe si indirecte, macar prin adjudecarea banilor rezervati pentru evaluare. La unele programe de finantare (nu spui tzine, persoane importante, stimabile !) s- a ajuns literlamente ca firmele ce au castigat furnizarea evaluarii sa fie taman aceleasi care propun frenetic scrierea proiectelor, doar pe baza comisionului de succes. Este de presupus ca doar in urma unor denunturi sau audituri ale Curtii Europene de Conturi aceste grave derapaje vor fi ajunge sa fie depistate si, din pacate, tardiv sanctionate.

Pana atunci insa, aceste “cooperative de proiecte” – formate din functionari din ministere “discreti” si partenerii lor, fosti colegi mutati in firmele de consultanta, vor inflori intr-o veselie. Practica, comunitatile de consultanti, in frunte cu cele multinationale, de regula prefera sa-si regleze adjudecarea proiectelor prin acest filtru mai convenabil al numeroaselor cooperative instituite ad-hoc. Este foarte probabil ca ele sa-si fi divizat in timp piata, sub binecuvantarea diverselor sigle politice si acum vor devora mai rapid banii pusi in joc. Altfel spus, nimic nu se putea urni in absenta intelegerilor trans-partinice orchestrate din umbra, prin canalul firmelor de consultanta aflate in carti ! De aceea, in miezul lunii lui Cuptor (cam umed, ce-i drept!), sa nu ne mire daca vom auzi ca s-a intensifcat frenetic ritmul de depuneri si semnari de contracte !

Deocamdata, dupa cum am putut citi pe Euractiv, o vajnica militanta politic deplangea amarnic ca fondurile regionale nu-i pot parveni direct ministerului pe care cu onor il conduce, adica nu doar sa le gestioneze , ci sa decida si cum/unde sa fie cheltuite in toate cazurile ( nu doar in cele ce-sunt arondata politic). Din pacate, procedurile sunt cam prea complicate si mai trebuie sa aiba nevoie si de avizul autoritatilor locale sau judetene, Doamne iarta-ma! Inca o clipa de sinceritate a la Corina Chiriac. Este insa si aceasta o proba vie pentru Bruxelles a gradului ridicat de intelegere ministeriala al principiilor comunitare in practica ( autonomie locala, descentralizare etc).

Uff, totusi sa nu fim cumva malitiosi. S-au facut multe chiar si in acesti ani din urma: s-au otravit din timp apele, s-au dus de rapa ogoarele, exilarea intelectualilor si specialistilor se va inteti cum trebuie si poate, sa speram ca , in cele din urma liderii vor mai ramane vajnici, pe meterezele capitalismului de carton, doar ei, mangaiati diafan de negrii lor, precum in Pompeiul roman de dinainte de cutremurul de pe urma.

O, ce-ar mai da familia Ceausescu sa renasca din propria-i cenusa, sa fi prins si ei macar putin din acest debut de veac in Bucurestiul decimat !De ei chiar mi-este mila acum.