Economisirea şi creditarea la români (III)

Apariţia BNR şi cristalizarea sistemului bancar românesc

Astăzi este o zi importantă în istoria României, în care ar trebui să privim în urmă la eforturile înaintaşilor noştri în ceea ce priveşte propăşirea ţării noastre: alegerile parlamentare. Constat că ne rupem încetul cu încetul de trecut, iar actuala clasă politică este departe de a fi cea din urmă cu mai bine de un secol!

Anul 1867 aduce înfiinţarea sistemului naţional monetar, instituind bimetalismul şi punând ordine în circulaţia monetară din Principatele Unite. Astfel, pentru prima dată românii aveau o monedă a lor. Acest lucru a contribuit la dezvoltarea instituţiilor de credit şi a relaţiilor capitaliste.

Prin legea din 17 aprilie 1880 lua fiinţă Banca Naţională a României, bancă de „scompt şi circulaţiune”, înfiinţată după modelul Băncii Naţionale a Belgiei şi respectând principiile şcolii bancare, ca rezultat al dorinţei unanime a tuturor participanţilor la viaţa economică şi politică a ţării. Banca avea capital atât particular (2/3), cât şi de stat (1/3). Principalele operaţiuni pe care le putea derula BNR, conform statutului erau: scontul, avansurile pe scrisuri funciare, efecte publice şi alte valori, emisiunea de bancnote.

Înfiinţarea BNR a dus la creşterea rolului capitalului intern în dezvoltarea unor ramuri ale economiei, prin reţeaua sa de sedii din ţară putând mobiliza disponibilităţile băneşti şi acorda credite mai lesne. De asemenea, prin introducerea bancnotelor se creau premisele unei circulaţii băneşti elastice, moderne şi mai ieftine.

Perioada următoare a fost caracterizată de avânt economic şi cristalizare a relaţiilor capitaliste, apogeul fiind atins în perioada interbelică, după constituirea statului naţional unitar. Paralel cu dezvoltarea economică, sistemul bancar românesc s-a extins şi întărit, numărul băncilor crescând de la 215 în anul 1918 la 1.122 în anul 1928, cu un capital total de 10 miliarde lei, la care se adăugau şi cele 4.743 de bănci populare (1).

Criza economică mondială din anii 1928-1933 a afectat puternic şi sistemul bancar românesc, o parte însemnată dintre băncile mici şi mijlocii dând faliment sau fuzionând cu altele mai puternice; în consecinţă, la sfârşitul anului 1941 numărul băncilor în România era de 272 (2).

Concentrarea capitalului bancar a generat apariţia unor bănci care deţineau cea mai mare parte a resurselor financiare ale ţării. În perioada 1934-1941, existau 5 bănci comerciale mari (Banca Românească, Banca de Credit Român, Banca Comercială Română, Banca Comercială Italiană şi Română, Societatea Bancară Română), care alcătuiau „marea finanţă” a ţării. Acestea, în anul 1941 deţineau 52% din totalul activelor bilanţiere bancare, iar primele trei dintre băncile mari (Banca Românească, Banca de Credit Român, Banca Comercială Română) deţineau peste 70% din totalul resurselor financiare ale „marii finanţe” a ţării. În ceea ce priveşte plasamentele bancare, Banca Românească deţinea 35,4% din totalul plasamentelor „marii finanţe”, fiind pe locul întâi (3).

După cel de-al doilea război mondial a debutat o perioadă neagră pentru istoria sistemului bancar românesc, în care valorile economiei de piaţă fuseseră aruncate la coşul de gunoi al istoriei. Despre acest episod vom discuta în editorialul următor…

Referinţe:
1. Rotaru, Constantin, Sistemul bancar românesc şi integrarea europeană, Editura Expert, Bucureşti, 2000, p. 123
2. Idem, p. 141
3. Pintea, Alexandru, Ruscanu, Gheorghi, Băncile în economia românească, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 211

About Bogdan Capraru

Sunt lector doctor in Departamentul de Administrarea Afacerilor din cadrul Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor a Universitatii “Al. I. Cuza” Iasi. Activitatea mea este concentrata pe domeniul bancar. Sunt titularul cursurilor de Sisteme si operatiuni bancare, Retail banking, International banking si Finantarea dezvoltarii imobiliare. Din 2004 sunt membru al Societatii Romane de Economie (SOREC).

2 thoughts on “Economisirea şi creditarea la români (III)”

  1. admin spune:

    urmareste bibliografia de la episoadele cu “Economisirea si creditarea la romani”. Iti recomand in special Kiritescu si Pintea, Ruscanu

  2. Melinte spune:

    Unde as mai putea gasi materiale asemanatoare inspecial in legatura cu situatia sistemului bancar din Romania in perioada interbelica, ceva legat inspecial de partea privata a sistemului bancar.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.