Implementarea eficace a unui program necesită din partea administratorului acestuia (în speţă, Comisia sau agenţia executivă) să aibă o viziune de ansamblu corectă și actuală asupra portofoliului de proiecte. Aceasta permite evitarea suprapunerii, precum și a „duplicării muncii” (repetarea unor eforturi deja întreprinse), crearea de sinergii între acţiunile întreprinse și executarea într-o manieră coerentă și constantă a planificării, implementării și monitorizării programului.
Urmare unui audit efectuat de Curtea de Conturi Europeană (CCE) asupra activităţii financiare a DG SANCO (Direcţia Generală Sănătate și Protecţia Consumatorilor a CE) se pune în evidenţă faptul că subvenţiile provenind din bugetul UE au fost utilizate cu anumite “scăpări”. Sumele respective (232 de mil. euro, perioada 2003-2007) au fost destinate finanţării Programului european de sănătate publică (PSP) şi vizau acţiunile unor consorţii de organizaţii pe mai multe planuri. Între acestea, amintim: prevenirea/ tratarea cancerului, bolilor rare ori legate de poluare, SIDA și alte boli transmisibile, prevenirea rănirilor şi a dependenţei de droguri, monitorizarea sănătăţii etc. În cadrul PSP, acordurile de finanţare erau încheiate cu coordonatorii de proiect, care primeau o cofinanţare de până la 60% (în cazuri excepţionale, de până la 80 %) pentru costurile generate de desfășurarea activităţilor de proiect. În afară de subvenţiile destinate proiectelor, o mică parte (aproximativ 3%) din bugetul operaţional al PSP a fost utilizată pentru atribuirea de contracte de servicii. Proiectele finanţate cu ajutorul PSP, în număr de 352, au fost foarte diferite în ceea ce privește mărimea, grupul-ţintă și abordarea pe care au adoptat-o. Consorţiile variau ca dimensiune de la trei la 60 de parteneri, contribuţia comunitară având valori cuprinse între 45000 şi 2,5 mil. de euro. De asemenea, tipurile de activităţi de proiect variau și ele în mod substanţial. Documetul CCE (Raportul special nr. 2/2009), publicat recent, ne relevă că, privitor la PSP, au fost verificate, în special, trei aspecte. Şi anume: dacă modul în care a fost conceput PSP a furnizat un cadru corespunzător pentru implementarea și monitorizarea eficace a acţiunilor de promovare a sănătăţii; dacă CE s-a asigurat, în stadiul de implementare a programului și de selectare a proiectelor, că proiectele finanţate în cadrul componentei PSP privind „factorii determinanţi pentru sănătate” puteau obţine rezultate durabile, erau complementare și furnizau valoare adăugată europeană; și dacă CE și coordonatorii de proiect s-au asigurat că proiectele erau gestionate în mod eficace. Deşi a constatat că, în general, proiectele au avut o dimensiune europeană, facilitând, în numeroase cazuri, schimbul de experienţe și învăţarea reciprocă, ECA a reţinut şi elemente având conotaţie critică. Astfel, obiectivele PSP, caracterizate “foarte generale și ambiţioase”, contrastau în mod clar cu mijloacele limitate aflate la dispoziţia programului. Ceea ce s-ar fi impus era maidegrabă ca eforturile să fie concentrate asupra obiectivelor care pot fi cu adevărat îndeplinite. Logica de intervenţie nu a fost niciodată explicitată, situaţie ce nu a fost de natură să permită stabilirea de obiective clare, pertinente și conectate logic sau specificarea unor indicatori de performanţă corespunzători. În consecinţă, în cadrul PSP nu a existat o focalizare strategică. Subdomeniile de acţiune ale programului, stabilite în planurile anuale de activitate, erau mai numeroase decât proiectele finanţate pentru a le declina. Întrucât autorii de propuneri de proiecte erau adesea invitaţi să candideze pentru finanţare în cadrul unor categorii foarte generale, multitudinea și diversitatea temelor de proiect și a grupurilor-ţintă au cauzat diluarea contribuţiei aduse și au condus la rezultate fragmentate. Eficacitatea proiectelor a fost subminată de deficienţele de concepţie și de problemele privind punerea în aplicare. Cu puţine excepţii, proiectele nu au definit rezultatele pe care urmau să le obţină și, în consecinţă, se aflau în imposibilitatea de a demonstra că produseseră vreun efect. Durabilitatea era adesea înţeleasă de către participanţi drept continuarea activităţilor de proiect, depinzând, prin urmare, în mare măsură, de continuarea finanţării comunitare. În fine, nu a existat o monitorizare sistematică a acţiunilor deja realizate în diferitele domenii de prioritate, ceea ce a condus uneori la repetarea unor eforturi deja întreprinse.
