Taxele şi impozitele directe permit o mai mare redistribuire, deoarece este dificil a se introduce progresivitate în impozitele indirecte. Prin urmare, recurgerea la impozite directe, care sunt mai „vizibile” pentru electorat, tinde să fie mai mare în ţările în care redistribuirea taxelor este mai pronunţată; aceasta duce la rate ale veniturilor personale mai mari.
(Cf. Taxation trends in the European Union, Luxembourg, 2009)
În general, noile State Membre ale UE (SM) se prezintă cu structuri fiscale diferite în comparaţie cu vechile SM. În timp ce acestea din urmă colectează părţi aproximativ egale din veniturile aferente impozitelor directe, impozitelor indirecte şi asigurărilor sociale, noile SM adesea înregistrează o proporţie mai mică a taxelor directe din totalul colectării. Cele mai mici proporţii de colectare din impozite directe sunt înregistrate în Slovacia (doar 20.8% din total), Bulgaria (20.9%) şi România (23.0%). Unul din motivele pentru încasările mai mici din impozite directe poate fi găsit în ratele de taxare mai moderate aplicate în noile SM la impozitele pe venitul corporativ şi venitul personal. Multe dintre aceste ţări au adoptat sisteme forfetare care induc o reducere mai mare a raportului între taxele directe şi cele indirecte. Apoi chiar între vechile SM (UE-15) există unele diferenţe notabile. Ţările nordice, precum şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlanda au proporţii relativ ridicate ale taxării directe faţă de taxarea indirectă. În Danemarca întâlnim o cotă de contribuţii sociale extrem de redusă. Aici cea mai mare parte a cheltuielilor sociale este finanţată de impozitarea generală. Evident, acest lucru necesită niveluri ridicate de impozitare directă.
Casetele 1 şi 2: Privire de ansamblu asupra principalelor măsuri referitoare la impozitare ca răspuns la consecinţele economice şi criza financiară – Danemarca şi Germania
1. Danemarca
Creşterea în taxarea veniturilor obţinute de la 4% la 4.25%. Creşterea alocatiilor personale de la 42 400 DKK (5 700 €) la DKK 42 900 (€ 5 750) şi cresterea intervalului mediu de impozitare în alocaţiile de bază de la 289 300 (€ 38 850) la DKK 347 200 (€ 46 600). Economii de aproape 50 miliarde DKK din regimul de pensie suplimentară pot fi retrase în 2009 cu un tratament fiscal favorabil. Plata TVA-ului şi impozitului pe venitul personal reţinut este amânată. Guvernul a iniţiat o reformă fiscală de amploare pentru a fi aplicata în 2010 – 2019. Principalele măsuri sunt de a reduce rata de impozitare inferioară de la 5.26% la 3.76%, să anuleze rata de impozitare medie impreună cu rata de 6%, iar alocaţiile ratei superioare de impozitare la DKK 389 900 în 2010 şi DKK 424 600 în 2011. Plafonul ratei superioare de impozitare va fi redus de la 63% până la 56%. (Cf. Taxation trends in the European Union, Statistical books, European Communities, Luxembourg, 2009)
Dintre vechile SM, sistemul din Germania reprezintă într-un anume sens opusul celui danezi; Germania are cea mai mare proporţie din contribuţiile sociale în totalul veniturilor fiscale, în timp ce cota de impozitare directă a veniturilor în total este printre cele mai scăzute din UE-15.
2. Germania
Reducerea ratei PIT (Personal Income Tax) inferioare de la 15% la 14%. Intervalele PIT au crescut cu 400 € retroactiv de la 1 ianuarie 2009 şi, din nou, cu 330 € de la 1 ianuarie 2010. Creşterea cotelor de bază de la 7 664 € la 7 834 €, retroactiv de la 1 ianuarie 2009 şi la 8 004 €, de la 1 ianuarie 2010. Creşterea în creditul PIT pentru serviciile prestate de către persoanele care desfăşoară activităţi independente de reparaţii uz casnic la 20% din 6 000 €. Plata unică de 100 € pentru fiecare copil în 2009 (Kinderbonus). Stimulente pentru cumpărătorii de autoturisme ecologice. Creşterea pragurilor pentru cheltuirea de bunuri mobile de mijloace fixe pentru IMM-uri. Creşterea TVA-ului redus de la 5% la 9%, reducerea gamei de produse la care se aplică respectiva cota redusă. Amânarea reducerii ratei impozitului pe venit cu 1 punct procentual. Amânarea creşterii anuale a cotelor de bază. Creşterea accizelor la alcool şi tutun cu 10%. Scăderea contribuţiei plătite de către angajatori la fondul naţional de pensii cu 0,8 puncte procentuale, de la 1 aprilie 2009. Scăderea ratei TVA la alimente, de la 17% la 12%, de la 1 octombrie 2009. Ajustare pentru inflaţia ratei impozitului pe venit cu 4%. Reducerea ratei în toate cele patru nivele de impozit pe venit (între 1 şi 1.5 puncte procentuale). Introducerea unui nou credit fiscal de muncă orientat spre contribuabili cu venituri mici şi medii. Creşterea cotelor personale pentru venitul din pensii în impozitare. Creşterea creditului fiscal pentru munca tip menaj la 3 000 € per persoană impozabilă. Introducerea deprecierii balantei-declin la o rată de 25% pentru bunuri mobile active fixe achiziţionate sau fabricate după 1 ianuarie 2009 şi înainte de 31 decembrie 2010. (Cf. Taxation trends in the European Union, Statistical books, European Communities, Luxembourg, 2009)
În prezent, rata maximă de impunere a veniturilor personale se ridică la 37.8%, în medie, în UE. Această rată oscilează foarte substanţial în cadrul UE, de la un minim de 10% în Bulgaria la un maxim de 59% în Danemarca. De regulă, noile SM afişează rate maxime mai mici, în timp ce ratele mai mari sunt tipice SM cu cele mai crescute rate de impozitare globală, cum ar fi ţările nordice. Totuşi, Olanda are cel de-al patrulea mai înalt vârf la venitul personal, în timp ce se clasează pe locul 15 din punct de vedere al ratei de impozitare (cu excepţia contribuţiilor la asigurările sociale). Cele mai mici rate se găsesc în Bulgaria şi Cipru. După 1995 a existat o foarte clară şi constantă tendinţă de scădere a ratei maxime care a devenit mai puternică după anul 2000. Douăzecişidouă de SM ale UE au „tăiat” rata, întrucât numai într-o singură ţară (Portugalia) aceasta a crescut uşor. În doar patru cazuri rata nu s-a schimbat niciodată (în Austria, Letonia, Malta şi Regatul Unit). Prin urmare, media UE-27 a scăzut cu 10.6 puncte procentuale începând din 1995 şi 7.3 puncte procentuale începând din anul 2000. Reducerea din 2000 este cea mai demnă de atenţie în Europa Centrală şi de Est, cu cele mai mari reduceri în patru ţări care au adoptat sisteme de impozitare forfetară, Bulgaria (- 40.0 puncte procentuale), Republica Cehă (- 28.0), România (- 24.0) şi Slovacia (- 23.0). În medie, aceste ţări au redus rata maximă a PIT (Personal Income Tax) de mai multe ori cu peste unsprezece puncte procentuale, începând din anul 2000, întrucât grupul de ţări UE-15 a redus rata maximă cu doar 3.5 puncte. Valori scăzute ale ratei PIT nu implică neapărat o tendinţă a scăderii veniturilor din PIT, pentru că în mai multe sisteme cu praguri procentul de contribuabili impozitaţi în conformitate cu cea mai mare rată este de obicei destul de limitat. Mai multe ţări s-au orientat spre sistemele cu mai puţine praguri de impozitare şi sistemele de rate fixe. Acestea au fost adoptate în mai multe ţări din Europa Centrală şi de Est şi se caracterizează printr-un singur PIT cota de impozitare, aşa că orice reducere este imediat reflectată în veniturile fiscale. Mai mult, tăieri în sus ale ratei PIT de obicei nu apar în mod izolat, ci sunt parte a unor pachete echilibrate care includ reduceri fiscale pentru contribuabilii cu venituri mai mici. În SM în care au fost introduse reducerile mari în partea de sus a ratei PIT totalul veniturilor a scazut perceptibil. Referindu-ne şi la rata impozitului pe venitul corporativ, observăm că aceasta îşi continuă declinul rapid pe întreg teritoriul UE. Începând cu a doua jumătate a anilor 1990, ratele de CIT (rata de impozitare corporativă) în Europa au fost reduse forţat, de la o medie de 35.3% în 1995, la 23.5% în prezent. Această tendinţă nu a oprit cinci SM să reducă rata din 2009, deşi o relativă creştere bruscă (5 puncte procentuale), în Lituania, compensează aproape complet impactul reducerilor medii din UE-27. Cu toate că tendinţa descendentă a fost destul de generală, ratele de impozitare încă variază substanţial în cadrul Uniunii. Ajustate cotei de impozitare statutare pe venitul corporativ, variază între un minim de 10% (în Bulgaria şi Cipru) şi un maxim de 35.0% în Malta, chiar dacă diferenţa dintre valoarea minimă şi cea maximă a scăzut din anul 1995. Ca şi în cazul ratei impozitului pe venitul personal, cele mai mici tarife sunt tipice ţărilor cu un nivel scăzut în totalul raporturilor fiscale. În consecinţă, noile SM, în general, figurează ca având rate scăzute (cu excepţia Maltei, singura ţară din UE care nu şi-a schimbat rata CIT din 1995). Reversul însă nu este realist: spre deosebire de cazul impozitului pe venitul personal, cele două SM cu cea mai mare încărcare a sarcinii fiscale, Danemarca şi Suedia, au ratele de impozitare a profitului corporatist cu mult peste media UE. Aceasta este legată de adoptarea de către aceste state a Impozitului Dual pe Venit, care, prin natura lui, taxează veniturile de capital la o rată moderată.
Interesant