Iulia Samoila scrie pe blogul sau despre o statistica cu privire la situatia proiectelor selectate la un OJ in comparatie cu suma cheltuita de acel OJ pentru functionarea lui.
“E final de an, si ca tot romanul ma gandesc ca e cazul sa analizam un pic anul ce tocmai se sfarseste..sa vedem ce iese pozitiv..ce ar mai fi necesar sa imbunatatim. Asa ca, ma pune necuratu’ sa fac o statistica cu privire la situatia proiectelor selectate la un OJ in comparatie cu suma cheltuita de acel OJ pentru functionarea lui. Eram curioasa sa vad eficienta economica a unui OJ, ca tot ne fac ei zile fripte cu analizele economice din cadrul proiectelor (nu as vrea sa mentionez si transformarile ce ii apuca atunci cand vine vorba despre banii din buget alocati liniei 3.5.). Nu am facut analiza la un CR ca sa nu pic de pe scaun.
Premiza de la care am plecat: este evident ca suma selectata la un OJ este mult mai mare fata de cheltuielile sale, dar asta nu inseamna eficienta economica. Eficienta economica este atunci cand ai niste agenti de vanzari, in speta expertii AFIR, care duc o activitate sustinuta de evaluare/vanzare de finantari astfel incat TARGETUL lor sa fie depasit (ca de atins nici nu se mai pune problema). Acum, intr-o firma de vanzari, un agent este platit la comision, comision din propriile vanzari. Ok, la un OJ nu poti face asta, dar poti face altceva, poti verifica cat la suta reprezinta cheltuiala ta cu oamenii si firma fata de vanzarile inregistrate. De exemplu, la OJ Brasov in 2015 au fost selectate proiecte de aproximativ 1,8 mil. de euro. Structura unui OJ este cam asa: 1 angajat IT, 1 secretara, 2 experti achizitii agricol, 2 experti achizitii nonagricol , 2 experti plati agricol, 2 experti plati non agricol, 2 sefi serviciu, un director adjunct. Total 13 oameni. La un venit minim de 1000 euro avem cheltuiala anuala de 156.000 euro. Sa mai spunem ca pana la 200.000 de mii de euro avem cheltuieli de functionare. La valoarea veniturilor atrase de 1,8 mil de euro avem cheltuieli de 11%. Ati putea spune ca este foarte bine. NU ESTE. Aceste cheltuieli sunt prea mari in comparatie cu randamentul adus. Nu avem in piata de vanzari un agent care sa primeasca 11% din TOTALUL vanzarilor (poate cel mult din incasarile proprii). NU ESTE BINE pentru ca la OJ-uri si la CR-uri se depun mult mai multe proiecte. Stim bine ca rata de selectie a fost in 2015 de sub 55%. Asta inseamna ca am avut niste agenti de vanzari slab pregatiti care nu au facut altceva decat sa piarda o multime de contracte pentru ca nu au fost in stare sa le gestioneze. Din moment ce FIRMA le-a pus la dispozitie un TARGET de 100% si oamenii din vanzari au facut doar 55%, despre ce vorbim?. Vorbeam deunazi cu un prieten care este sef de magazin Lidl si imi spunea ca era putin necajit ca a fost nevoit sa concedieze doi oameni ca la final de luna unitatea nu s-a incadrat in coeficientul impus de randament. Se pare ca la Lidl e ca la AFIR dar numai in ceea ce priveste „bifa”: ai avut randament? DA sau NU. Toate astea ma fac sa declar, cu tristete si amaraciune ca AFIR ESTE IN FALIMENT. Si cred ca este demult in faliment. Si ca sa vedeti ca nu doar eu am ajuns la aceasta concluzie, iata ce decizie a luat domnul ministru al Agriculturii in ordinul 987/08.12.2016:”
Mai multe detalii pe blog
