Fizica moderna ne spune insa ca spatiul si timpul nu pot fi concepute decit impreuna, astfel incit timpul este considerat ca a patra dimensiune a spatiului. Dar Michael Lockwood insista sa demonstreze ca natura fundamentala a timpului este, de fapt, mult mai mult decat atat.
Timpul si spatiul joaca roluri centrale in existenta noastra, dar in moduri diferite. E mai usor de imaginat o existenta fara spatiu decit o existenta fara timp. Modul in care percepem relatia noastra cu timpul, avind nevoie de trecut, prezent si viitor, rezulta din conceptia noastra privind conditia umana. Esenta temporala a fiintei noastre nu poate fi redata decit metaforic, pare iluzorie, spre deosebire de spatiu, unde lucrurile suint mult mai precise. Cel putin asa considera Michael Lockwood in voluminosul sau volum Labirintul timpului. Introducere in stiinta universului, aparut recent la Editura Tehnica, Bucuresti, 2008, in traducerea si adaptarea Gabrielei Cirstea.
Michael Lockwood este filosof si psiholog, doctor in filosofie, profesor de filosofie la Green College al Universitatii din Oxford, dupa ce a predat cinci ani la Universitatea New York si a mai publicat Mind, Brain and the Quantum, Blackwell, 1989 si Many Minds Interpretation of Quaantum Mechanics, The British Journal for the Philosophy of Science, 1996, lucrari netraduse la noi.
Fizica moderna ne spune insa ca spatiul si timpul nu pot fi concepute decit impreuna, astfel incit timpul este considerat ca a patra dimensiune a spatiului. Dar autorul nostru insista pe parcursul lucrarii sa demonstreze ca natura fundamentala a timpului este, de fapt, mult mai mult decit atat. In acelasi sens, un alt autor cunoscut, J.T.Frazer, isi intitula cartea Time, the Familiar Stranger (Timpul, un strain familiar). Intr-adevar, fizica actuala ne prezinta timpul intr-o alta lumina, mult diferita de perceptia comuna. Insasi conceptia noastra despre timp intretine misterul timpului.
Cartea spulbera unele dintre presupozitiile noastre cele mai dragi, de pilda: de ce stim mai multe despre trecut decit despre viitor sau de ce putem face cite ceva privind viitorul, dar sintem neputinciosi in legatura cu trecutul s.a, autorul aducind explicatii alternative, multe dintre ele revolutionare, venind dinspre fizica cuantica, conducindu-si cititorii spre o intelegere mai buna a problematicii stiintifico-filosofice pe care o prezinta timpul.
Lucrarea nu are un simplu caracter descriptiv, ea reprezinta „o expeditie in cautarea adevarului” pe un tarim plin de controverse. M. Lockwood considera ca atit fizica relativista cit si mecanica cuantica cer o reevaluare radicala a perspectivei asupra propriilor noastre vieti. Autorul opereaza cu criterii stiintifice, dar pune foarte multe semne de intrebare asupra atitudinilor noastre conventionale privind trecutul, viitorul, moartea si responsabilitatile noastre personale. Astfel, o analiza profunda este dedicata calatoriei in timp. Concluzia este ca „la nivelul actual de intelegere, nu putem in nici un caz elimina fara ezitari eventuala posibilitate de a realiza o calatorie in trecut, in viata
reala” (p. xi).
Alte obsesii cognitive ale autorului sint legate de ireductibilitatea metafizica a timpului, ceea ce ofera o savoare in plus cititorilor avizati si pasionati. Acestia sint plimbati printre molecule, atomi si gauri de vierme, pusi pe ginduri pe tema inceputurilor si expansiunii universului, a gravitatiei si a altor concepte la fel de captivante, astfel incit lumea incepe sa fie vazuta cu alti ochi. Autorul introduce si o serie de concepte extrem de captivante, cum sint: „Prezentul aparent” sau „Ferestrele ierarhizate ale timpului”. Primul ne sugereaza ca prezentul, de fapt, nu exista decit ca o conventie si ca totul curge dinspre trecut spre viitor. Asa-numitul prezent nu ar fi, deci, decit o aparenta, desi este luat in calcul de catre autor, cu durata de aproximativ o secunda. „Ferestrele” timpului ne sugereaza faptul ca nu sintem captivi ai lui Cronos, ca putem evada, putem calatori in timp etc.
Lucrarea analizeaza doua conceptii opuse asupra timpului: una e conceptia timpului liniar, ce curge mereu inainte, „propulsindu-ne din zori in asfintit, din copilarie catre maturitate, de la nastere catre moarte” (Anjana Ahuja, The Times, 29 septembrie 1999). Este o conceptie ce ne induce un sentiment coplesitor ca timpul ne controleaza vietile in mod inevitabil. A doua conceptie e cea din Alice in tara minunilor a lui Lewis Caroll, sau a lui Aldous Huxley din Punct Contrapunct (1928), potrivit careia timpul nu e decit o dimensiune a realitatii, ca, asa cum afirma si Einstein, „trecutul, prezentul si viitorul sint una” si ca totul e regasibil in clipa, adica intr-un prezent continuu, „asa cum un om ar putea sa-si petreaca toata viata sugind capatul nesfarsit al unei spaghete” (A. Huxley).
Apoi lucrarea analizeaza relatiile dintre timp si spatiu, „o casatorie aranjata”, continuum-ul spatiu-timp, plat si curb, teserea „covorului cosmic”, deci structura universului, curbele temporale inchise, calatoria in timp si paradoxurile acesteia, sincronicitate sau concomitenta, sistemele fizice si spatiile diferitelor stari ale acestora, hiperconul luminos, libertatea si pretul sau, asimetria temporala si principiul al doilea al termodinamicii, entropie, electrodinamica si rolul gravitatiei, principiul relativitatii, trecutul, emergenta ordinii (Cosmosului), gaurile negre, salturile cuantice in timp, gravitatie cuantica, realitatea sau irealitatea timpului, frontierele fizicii si viata noastra, nefiind uitata nici pisica lui Schrodinger.
grip n sip