Lumea de dupa criza (I)

Trebuie sa invatam sa traim intr-o lume financiara mai mica, dar mai modesta si, speram, mai inteligenta.

Asa cum par sa evolueze lucrurile, criza economica globala va mai dura inca 3-4 ani. Ea nu a atins inca fundul prapastiei si nici nu se vad politici eficace de iesire din impas. Este o criza a caracterului global al economiei.

Economia s-a globalizat, marele capital face legea (exista in sistem active financiare de 15 ori mai mari decat PIB-ul mondial) si nu s-a procedat inca la o reforma veritabila a institutiilor internationale sau la infiintarea unora noi si la schimbarea regulilor economiei de cazino prin impunerea de reglementari mai severe.

Este, in egala masura, o criza a economiei virtuale, care a mizat in exces pe bani fictivi si acumulari de deficate (in S.U.A., datorile cumulate ale menajelor, companiilor si statului sunt de trei ori mai mari decat PIB-ul national si de doua ori mai mari fata de 1929), pe credite cu ipoteci indoielnice si comportament speculativ.

Este mai mult decat o faza a unui ciclu Kondratiev, este o criza structurala, ce risca sa devina o criza de sistem.

Cum va arata lumea de dupa criza? Vor fi schimbari importante, pe care, pana de curand, lumea nici nu si le-a imaginat:

1) Fundamentalismul de piata diminueaza si sistemul dominant va fi capitalismul de stat, bazat in continuare pe o economie mixta, dar in care ponderea sectorului public si functiile de reglementare ale statului vor creste foarte mult.

Vor exista inclusiv nationalizari, dar guvernele vor deveni mai profesioniste, recrutand birocrati mai bine pregatiti. De altminteri, job-urile din sectorul public vor fi mai atractive, datorita stabilitatii.

Vor creste birocratia si coruptia specifice, palmele politicienilor devenind mai lipicioase, mai ales ca oamenii de afaceri vor prefera sa lucreze cu statul.

Invatamantul de stat va beneficia, de asemenea, de unele privilegii, mai ales in tarile in care guvernele vor intelege sa acorde un rol mai important educatiei si cercetarii.

De altfel, educatia va fi o prioritate si va deveni tot mai personalizata, va deveni continua, ceea ca va insemna un salt calitativ, chiar daca va incepe in afara scolilor de masa, prin initiative private.

Tehnologia pentru acest lucru exista, iar procesul a inceput deja in tari ca Suedia sau Singapore. Computerele sunt flexibile si rabdatoare, numai sa tinem pasul cu ele. Alternativa la capitalismul de stat va fi socialismul de piata.

Desi, initial, la debutul crizei, fiecare tara s-a repliat acasa si a incercat sa se salveze prin politici nationale, inevitabil diferite, cred ca in continuare caracterul global al crizei va fi mai bine constientizat si vor exista mai multe incercari de armonizare a politicilor economice, macar la nivelul G-20 si al blocurilor regionale, a caror importanta va creste semnificativ si intre care se va duce concurenta viitorului. Dar competitia va fi generica: nu ne mai cunoastem bine adversarii, nu mai concuram cu produse sau servicii, ci concuram pentru banii bancilor, ai investitorilor, ai clientilor. S.U.A. vor ramine cea mai mare putere economica a lumii. De ce? Datorita inovatiei in regim de viteza, in primul rand. America e mai mult o idee decat o tara. Iar cunoasterea va deveni principala sursa de putere.

2) Peisajul financiar se va schimba, sectorul financiar va fi mai redus si mai reglementat, atit la nivel national cat si international. S-au pierdut averi de sute de miliarde de dolari, asa incat increderea in produsele financiare, in special in derivatele de diferite tipuri (adevarate „arme de distrugere in masa”, cum le numea Warren Buffet), va scadea foarte mult.

Nu cred ca dolarul american va fi inlocuit din rolul sau de moneda de rezerva, asa cum prevad unii, nici de euro, nici de yuan, nici de rubla, dinar islamic, DST sau punctele de fidelitate pe care le ofera companiile de telefonie mobila.

Subventiile guvernamentale vor fi un instrument privilegiat, industria va deveni la fel de subventionata ca agricultura, iar modelele asistentiale vor reveni la putere.

In China, de pilda, programele de protectie sociala vor spori, incercandu-se trecerea de la o crestere bazata pe investitii la una bazata pe consum. Multe activitati din umbra vor iesi la lumina.

Rezervele minime obligatorii vor fi reabilitate ca instrument de politica monetara si vor fi impuse nu doar bancilor, ci tuturor institutiilor financiare.

Firmele de audit si agentiile de rating vor deveni mult mai profesioniste. Principalele centre financiare care au fost puternic dependente de profiturile sectorului financiar, in primul rind New York-ul si Londra, dar si Frankfurt-ul, vor avea de suferit.

Ca sa compenseze pierderile, ele vor creste impozitele pe proprietati si vor reduce serviciile oferite, astfel incat vor fi parasite de multi locuitori productivi din clasa superioara si mijlocie. Degradarea va fi astfel amplificata.

Capitalele politice si comerciale, cum ar fi Parisul si Tokyo, se vor adapta mai bine la noul sistem. Vom trai intr-o lume a metropolelor. Fondurile suverane de investitii vor deveni mai bogate decat multe tari. Deja ele au schimbat paradigma si pe Wall Street. Oricum, un sistem care privatizeaza profituri masive si nationalizeaza pierderi inca mai importante nu va mai fi tolerat.

Se vor dezvolta modele de afaceri mai putin dependente de credit, ceea ce va accentua incetinirea economica, cresterea somajului si va aduce daune comertului. Jumatate din firmele de consultanta pentru investitii vor disparea, impreuna cu fondurile de hedging. Ranile autoprovocate de industria financiara seamana cu cele de dupa un mare razboi.

Marile finantari se vor restrange, ceea ce va agrava contractarea activitatii economice si a averilor. Trebuie sa invatam sa traim intr-o lume financiara mai mica, dar mai modesta si, speram, mai inteligenta.