Acum o saptamana, am avut un interviu in care am discutat despre problemele curente ale mediului de afaceri romanesc. Evident ca am “atins” si subiectul crizei economico-financiare, unde am spus ca acum ne confruntam mai ales cu o lipsa de management al afacerii.
Acceseaza aici interviul (varianta video).
Cand economia “duduia” si toate afacerile erau in plina expasiune, existau preocupari manageriale de genul “ce-am face daca…ceva nu va merge asa cum am stabilit?”
Sunt companii care au lichiditati suficiente pentru mentinerea activitatii pentru 6-12 luni, dar nu pot estima evolutia vanzarilor pentru aceeasi perioada. Este situatia in care aceste firme inca nu resimt criza financiara, dar simt semnele crizei economice.
Sunt companii care nu mai au lichiditati nici pentru 2 luni de activitate, deci criza financiara se resimte extrem de puternic.
Sunt manageri care asteapta “sa vada ce se intampla”, sunt manageri care actioneaza sau reactioneaza in functie de “semnalele” pietei (?!).
Intrebarea zilei este:
Avem o criza de management in companiile private?
Complet de acord cu punctele de vedere din articolul domnului Chirovici. Daca va uitati ce se intimpla in ultimele doua saptamini in economie, se pare ca managerii nostri comit tocmai acele greseli. Nu avem guvernanti buni, dar nici manageri…
Am un singur cuvant pentru ce se intampla in majoritatea companiilor romanesti – HAOS!
Va multumesc mult pentru opiniile transmise.
Vreau sa redau un paragraf din articolul „Criza economica si capcanele pentru directori” scris de Eugen Ovidiu Chirovici, care surprinde foarte bine actiunile imediate ale unor manageri fata de dificultatile cu care se confrunta in conducerea companiilor:
„Acesti manageri sunt, de fapt, in situatia unui capitan de vas care in plina furtuna – cand mobilizarea echipajului si unitatea acestuia este cruciala – se apuca sa diminueze ratiile de hrana si sa concedieze marinari.”
Tot articolul poate fi citit aici:
http://www.bloombiz.ro/finante/criza-economica-si-capcanele-pentru-directori
Din punctul meu de vedere sunt combinate sau mai bine zis unele sunt efectele celorlalte, cu cea manageriala pionul principal.
Mai cu seama in randurile societatilor mici si mijlocii managementul era, si in cele mai multe cazuri din pacate inca este, unul speculativ. „Strategiile” firmei se bazau cu precadere pe mirositul oportunitatilor existente pe o piata in crestere. Clientul odata stors de bani era sacrificat pentru cel viitor ce batea din clipa in clipa la usa. Ne-am trezit dintr-o data cu necesitatea de a „gandi afaceri”, dar din pacate majoritatea reactiilor pe care le vad in jur sunt similare cu cele ale unui caine prins intr-un colt. Musca si spera sa supravietuiasca.
Sunt cu totul deacord in ceea ce priveste criza de management. Aceasta criza a inceput de mult, din momentul cind am schimbat sistemul economic. Sistemul economiei centralizate a pikat datorita managementului rigid, invechit etc. In economia de piata, globala, digitala, managementul este factorul principal.
Din pacate, industria noastra s-a privatizat, dar managementul a ramas acelasi. La IMM, firmele mici sau micro, nu stiu daca putem vorbi de un sistem de management. Majoritar conduce managementul intuitiv, primitiv de altfel. Fata de lumea civilizata, in domeniul managementului, suntem departe mult departe. Inca nu am adoptat invatamantul la cerintele pietei, ca sa avem sperante la generatii viitoare.
Abea in ultimi ani am inceput sa vorbim de aceasta problema, sa acceptam ca avem o problema, si sa simtim pe pielea nostra rezultatele.
Da suntem in plina criza de management, trebuie sa acceptam, sa gasim caile cele mai directe si mai scurte ca iesim din starea de inertie si pasivitate, altfel vin altii.
Putina discutie pe tema asta ne prinde bine.