Citind articolul lui Codrin despre „Excelenta in educatie”, mi-am adus aminte …
eram tanar si nu am excelat la invatatura. Pina in clasa a 8-a, eram pasionat de meserii practice -mecanica, tamplarie, electrica. La liceu – de sport, muzica, literatura clasica. La facultate – de filosofie, pictura, limbi straine. Am devenit inginer metalurg, nu eu am ales, a vrut familia si partidul!!! – asa era sistemul – No choice.
In fiecare perioada, am avut noroc sa am cite-un profesor sau prieten, care m-au incurajat si indrumat. Atunci, in sistemul comunist, nu existau finantatori – Fundatii sau alte posibilitati care exista acum, totul era bazat pe pasiune si vointa personala, iar scoala era pe sistemul vechi (o imitatie proasta a scolii rusa).
De-a lungul timpului, am observat ca majoritatea celor care aveau medie ridicata la scoala nu au excelat in viata, unii chiar au ajuns activisti de partid. Majoritatea celor care au excelat in viata, in perioada scolii aveau rezultate medii, si nu au fost observati de nimeni.
In concluzie, eu cred ca sistemul de invatamant trebuie sa depisteze, sa incurajeze, sa ajute tinerii sa fie capabili sa aleaga. Sa incurajeze creativitatea, sa ofere metode de invatare autodidacta rapida, sa ofere baza de date si informatii strict necesare ca punct de pornire, sa dezvolte gandirea libera, sa ofere instrumentele necesare pentru dezvoltarea personala – self thinking. Sa le deschida usile vietii reale, sa-i invete sa „inoate”.
Din pacate, pina acum in sistemul scolar, producem in continuare tineri pasivi, plictisiti de scoala si de sabloane inutile. Obligati sa memoreze ce spun profesorii lor nemultumiti si nemotivati, condusi politic – producatori de mediocritate – sau politicieni.
Reforma in invatamant nu poate sa vina din partea celor care sunt condusi politic si de interese personale, care poate sunt prinsi in sistem, plafonati… parerea mea – pina la reforma mai este.
Inca ceva, noi – cei din sectorul privat ne zbatem ca sa supravituim. Unii fac cite doua facultati, masterate, doctorate si urmam in continuare, indiferent de virsta pe care avem, cursuri de comunicare, de training, de PM, de dezvoltare personala … . Participam la seminarii si conferinte profesionale sau sociale, si toate pe banii nostrii. Eu unul, n-am intalnit in aceste activitati de formare continua niciun angajat din sectorul invatamantului de stat. Oare ei nu au nevoie ? Sunt dotati pe viata ?
Un profesor de mate/fizica/chimie etc., sigur ca stie materia lui, problema este cum preda, cum comunica, ce relatii stabileste si cum atrage interesul elevilor, cum face evaluarea gradului de asimilare reala, cum stimuleaza…
Este o tema lunga de discutat, ma opresc aici.
Cei din sectorul public au oferta turistica INA… Au alte solutii…
Eu recunosc ca am intalnit si functionari publici la cursurile la care am participat. Din pacate, cu cei mai multi am reusit sa ma cert… Eu – tanara si platindu-mi singura cursul, ei – mai in varsta si trimisi acolo… cu arcanul…
Cred ca trebuie sa intelegem si ca in zilele noastre, cursurile sunt dinamice, trebuie sa te implici si trebuie sa fii deschis.
Cel mai important lucru este sa ai o minte deschisa. Cat despre reforma educatiei, imi dau seama acum ca reforma depinde de noi.
Hai sa ne strangem mai multe minti luminate si sa facem ca problema noastra: educatia de doi lei jumate, sa devina problema sistemului!
Din pacate, cele mai mari amenzi posibile nu ar face altceva decat sa promoveze creativitatea oamenilor in domeniul evitarii autoritatilor in depistarea neregulilor. Ar fi ca si cum am vedea o reintoarcere la perioada comunista cand toti incercam sa facem rost de o paine in plus sau orice altceva fara sa afle seful de partid etc etc.
Solutia consta in reforma sistemului de invatamant, bazarea acestuia pe practica „adevarata”, nu facuta doar de dragul de a fi facuta.
Frumos spus, la un moment dat ma intrebam daca asa suntem noi romanii mereu nemultumiti, sau traim intr-o tara unde stim cum ar trebui sa fie bine dar facem totul exact pe dos.
Nu s-a schimbat nimic in invatamant de cand ati terminat pana in prezent, majoritatea profosorilor sunt prea ocupati de interesele personale pentru a mai avea timp si pentru studenti, probabil ca meseria de profesor e vazuta de undeva de la coada prioritatilor.(probabil din cauza salariilor dar in mediul universitar nu-mi fac probleme ca mor ei de foamne).
„Dac-as fi presedinte” as da cele mai mari amenzi posibile pentru orice, in speranta ca cei 7 ani de acasa vor reveni printre noi.
Am abatut de la subiect dar nemultumiri si probleme sunt peste tot.
Cu respect,