Am credinţa că se pot observa similitudini de toată minunea la nivelul percepţiei largi în cadrul comunităţii de business, atunci când se pun laolaltă cele două cărţi de căpătâi. Evident, nu voi forţa comparaţii pe fond, mai ales în apropierea Sărbătorilor de Iarnă, iar o sfioşenie metodologică este sper subînţeleasa.
Atât Biblia, cât şi planul de afaceri sunt parcă mai mult obiecte de cult, venerate la ocazii, decât surse primare de învăţătură, knowledge, iniţiatoare de acţiune, moduri de operare şi evaluare.
Ocaziile de etalare a unui Business Plan formalist, arătos şi ortodox sunt cele tradiţionale:
a. Pelerinaj în cerşit pe la investitori, bănci, finanţatori – inclusiv de grant, adică pomană sau business angels – iată cum vine de se leagă
b. Prezentări de gală, rebranduiri, shushe si sushi, conferinţe, mese rotunde, cocktailuri, alte dude
c. Mers în peţit la cumătra M.A. – Marga Achiziţiilor, cu focusul pus pe zestrea proprie şi atracţia divină a conturilor topite unele după altele
d. Pregătire de vânzare – măritiş din interes recunoscut ca atare, cu faza prenupţială de căutare partidă optimă la bani, poziţie şi dacă se poate brand, renume.
O expresie a manelismului managerial acompaniat urechist de arhanghelii cultului “merge sha sha” s-a întrupat în dogmatica uşilor de bisericuţă, care vehiculăm la concret câteva, at random dar totuşi Urbis et orbis
1. Planul de afaceri se referă exclusiv la ceva ce ţine de viitor, de strategie întinsă peste ani şi ani – vorba cântecului Semnal M. Aşadar nu ne priveşte acum, aici şi astringent
2. Este oricum vorba de ceva pur formal, artificial, fără valoare practică şi imediată/evidentă, ceva bun de adormit copiii şi consiliile de administraţie. Cuvinte meşteşugite, rigurozitate aproximativă, intenţii afrodisiace, complezenţe anesteziante, tămâie marketingoidă retard
3. Business Plan-ul este o ursulină retrasă în sihăstria compartimentului de strategie, dacă prin mila Domnului chiar există aşa ceva. Sigur, înalţii prelaţi ai top-managementului ştiu de bazaconie, o mai scot în faţă pe la ocaziile amintite, dar în rest, praful să se pună pe el de plan de afaceri, că cineva trebuie să mai şi muncească.
Dacă drumul spre iad e pavat cu bune intenţii, de ce n-ar fi la fel şi calea spre profesionalism căptuşită cu planuri de circumstanţă.
Şi acum, program de colinde, cu urări de rigoare.
1. Leru-i ler şi planul de afaceri să devină un instrument DWP – Daily Work Plan cu aplicabilitate ubicuă in timp şi spaţiu, consistenţă, insistenţă, persistenţă şi mai ales permanenţă
2. Şi la mai mare utilizare suport în câmpuri conexe, cel puţin ca structurare metodologică cu iz integrator şi mamă holistică. Ca abordare eficace mie mi-a folosit în coaching/mentoring, strategii de dezvoltare durabilă la sat. Project Management cu PRINCE2 şi PMBOK în frunte, entrepreneurship, start-up, IPD –iniţiative proiecte daraveri, sector public şi privat, profit şi non-profit de ONG
3. La mulţi angajaţi fericiţi prin traducere internă a Business Plan-ului ca instrument de cunoaştere, training, team-building şi motivare
Luarea ca enoriaşi a angajaţilor din parohie prin impărtăşirea cu spiritul şi litera planului de afaceri, reprezintă geneza unei culturi organizaţionale veritabile, asumată nearbitrar.
4. O ce valoare adăugată minunată se mai poate imagina prin prinderea în planul pomenit a lumânăricilor de creativitate, inovare, a globulilor climate change, green energy sau CSR cu ancorarea durabilă a risk şi change managementului, ornarea cu nea Knowledge Economy, cu fulgi de PM, SAP – Business Suite şi coaching.
În vârf desigur se va aşeza Steaua Europeană cu daruri nerambursabile şi proiecte pe băţ, cu un Lisbon Treaty plin de bunătăţi – pentru cine ştie dansul la Brussels.
În final, dacă planul lăudat începe să aducă mai mult a varză, fie ea şi de Bruxelles, putem proroci două cauze de viitor: sinergia faptelor sau graba timpului în pripă.
Celor care cred că timpul e un etern stand-by, iar o abordare profesionistă poate să mai aştepte, propovăitorilor curentului noi muncim nu planificăm, le relev o scena deloc biblică. La un meci de snooker cu bile, joc în care strategia şi tactica sunt esenţiale, când apare idolul Ronnie “the rocket“ O’Sullivan, publicul este prevenit cu adagiul “Blink and you missed’m”.
