Poziţia financiară netă a României în raport cu UE

Fondurile structurale şi de coeziune constituie resursă cheie pentru dezvoltarea economico-socială a oricărui stat intrat în UE cu ultimele două valuri. Să amintim că în cazul României sumele totale alocate de Bruxelles, în perioada 2007-2013, totalizează 34.805 mil. euro. Defalcată pe instrumente de finanțare (Cf. MFP/ Raport la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011 şi orizontul 2012-2014), această sumă se prezintă astfel: Fonduri Structurale și de Coeziune (FSC)/ 19.668 mil. euro, Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)/ 8.022 mil. euro, Fondul European pentru Pescuit (FEP)/ 231 mil. euro și Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)/ 6.884 mil. euro. Evident, statul român, potrivit angajamentelor asumate prin Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria şi a României la UE (negociate la Capitolul 29 – Prevederi financiare şi bugetare din Tratat/ ratificat prin Legea nr. 157/2005), în calitate de Stat Membru, participă direct la finanţarea bugetului comunitar. În această privință, regulile unitare sînt aplicabile necondiționat de la data aderării (Decizia 2007/436/CE/Euratom, care reglementează sistemul resurselor proprii începînd cu exercițiul bugetar 2007), plata contribuţiei naționale pentru finanţarea bugetului UE fiind obligatorie. Pe acest fundal devine interesant de văzut cum stăm sub aspectul contribuţiei efective la bugetul UE şi care este poziţia financiară netă la nivelul unui exercițiu financiar. De exemplu, în anul 2011 a fost inclusă în proiectul legii bugetare, suma de 5.557.611,0 lei, cu titlu de contribuție națională totală la bugetul UE (1,02% dintr-un PIB de 544.426.000 lei). Structura acesteia este dată de următoarele elemente:  contribuţii din taxe vamale/ 448.260 lei, contribuţii din sectorul zaharului/ 4.210 lei (ambele reprezentînd contribuţii din resurse proprii tradiţionale), contribuţii din resursa TVA/ 611.636 lei, contribuţii pentru corecţia/rabatul acordat Marii Britanii/ 216.740 lei, contribuţii din resursa VNB/4.195.655 lei, contribuţii pentru reducerile în favoarea Ţărilor de Jos şi Suediei/ 35.503 lei (acestea alcătuind grupa contribuţiilor din resurse proprii) și contribuţii suplimentare și neprevăzute/45.607 lei. Sumele indicate pot suferi modificări, întrucît, pe de o parte, potrivit procedurilor comunitare, se vor efectua ajustări tehnice automate ale indicatorilor stabiliţi în cadrul reuniunii ACOR – Previziuni, la momentul apariţiei noilor indicatori macroeconomici estimaţi de CE, iar pe de altă parte, nivelul contribuţiei tuturor Statelor Membre se va modifica în funcţie de negocierile la nivel comunitar în ceea ce priveşte volumul total al bugetului comunitar. O privire prin balanţa financiară netă, care reprezintă un exerciţiu contabil al costurilor şi beneficiilor financiare directe realizate de fiecare Stat Membru, ne spune că încă din primul an de la aderare România a fost beneficiar net, înregistrînd un sold pozitiv. Acesta s-a cifrat la 420,66 mil. euro în 2007, 1.321,67 mil. euro în 2008, 1.497,44 euro în 2009 şi 352,60 mil. euro la 31.08.2010. Se estimează că poziţia de beneficiar net în relaţia cu bugetul UE se va menține şi în perioada 2011-2014, valoarea corespunzătoare însumată ridicîndu-se la 17.021,17 mil. euro (reprezentînd anual pînă la 3,96 % din PIB):

Prefigurarea balanţei financiare nete a României în raport cu UE (2011-2014)

(Sursa: Cf. date MFP/ Raport la proiectul Legii bugetului de stat pentru anul 2011 şi orizontul 2012-2014)

Conștientizîndu-se necesitatea măririi gradului de absorbție a fondurilor europene, la nivelul sistemului de implementare a instrumentelor structurale, au fost inițiate mai multe măsuri. Între cele mai recente, amintim capitalizarea Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM (cu cca. 47 mil. euro) în vederea dezvoltării unor scheme de garantare dedicate firmelor beneficiare de fonduri structurale, simplificarea procedurilor de accesare a finanţărilor şi implementarea mecanismelor de sprijin pentru beneficiarii publici şi privaţi, în vederea asigurării cofinanţării proprii. Poate ar mai trebui de spus că beneficiile României, datorate bugetului comunitar, nu pot neglija avantajele suplimentare datorate politicilor UE legate de piaţa unică, integrarea economică ori stabilitatea politică.