Prabusirea viitorului

Iar in timp ce islamistii ii tin ocupati pe occidentali, cu sprijinul Rusiei din nou putiniste, Asia si China se pregatesc sa preia leadershipul. Bin Laden e mort, dar el si-a facut treaba: teroarea a ramas, ceea ce inseamna ca ea vine din radacini mult mai profunde.

Odata rasturnate bornele posibilului, e dificil sa le mai ridici” (A. von Clausewitz)

La primirea la Ierusalim a noului secretar de stat american al Apararii, transferat de la C.I.A., Leon Panetta, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, l-a intimpinat cu formula: “Imi face o deosebita placere sa va primesc din nou in Israel, de data aceasta, insa, in cea mai grea perioada in care se afla regiunea dupa Primul Razboi Mondial“. Am fost putin socat, dar analizind mai atent, mi-am dat seama ca asa stau lucrurile. Ca pe vremea retragerii imperiului britanic si prabusirii celui otoman, adica acum circa o suta de ani. Israelul nu mai poate cistiga atit de usor ca in 1948, 1967 sau 1973. Pe de-o parte nu mai are acelasi sprijin international (exceptindu-i pe americani), pe de alta parte arabo-musulmanii nu mai sint atit de usor de batut. Au intrat in scena forte noi, tari puternice, cum sint Turcia si Iranul, iar acordul cu Egiptul nici el nu se simte prea bine. Iar Israelul n-a reusit sa invinga in 2009, in sudul Libanului, miscarea Hezbollah, sustinuta de Iran.

Au aparut arme noi, tactici neconventionale, jucatori parastatali, arme nucleare etc.

Pe de alta parte, palestinienii si-au jucat foarte bine cartea la Natiunile Unite, acumulind un important capital de simpatie, tradus prin sustinerea a 125 de state. Americanii au fost nevoiti sa-si arate impartialitatea, astfel ca frumoasele discursuri ale lui Obama de la Cairo (2009) si Washigton (2011), cu propunerile de revenire la teritoriile din 1967, s-au dus pe apa simbetei. De altminteri, Netanyahu l-a discreditat pe Obama la el acasa, in Congresul SUA, unde a fost primit ca un erou. Intre timp, in Orientul Mijlociu, tineri evrei profaneaza morminte, Hamasul sta cu mina pe pietre ( o noua Intifada), Siria abia asteapta sa iasa printr-un conflict extern din cel intern, Pakistanul e pe cale sa devina jihadist, iar Iranul exerseaza ultimele rachete purtatoare, Libanul e plin de focoase, iar Liga Araba trimite bani palestinienilor. Arma nucleara nu poate fi o solutie pentru evrei, iar un razboi de gherila am vazut in Irak si Afganistan ce ravagii poate sa produca.

Ministrul francez de Externe spunea la ONU ca “trebuia sa evitam o catastrofa pentru toata lumea“. Intrebarea e cum, iar europenii sint divizati in raspunsurile lor. Catherine Ashton, care dirijeaza diplomatia europeana, Europa fiind principalul finantator al palestinienilor, dar si principalul partener economic al Israelului, a vizitat si ea Israelul si Palestina cu propunerea de a organiza o conferinta, dar rezultatul a fost un esec. Li s-a propus palestinienilor inclusiv un statut similar Vaticanului, intermediar, dar care le-ar fi oferit accesul la Curtea Penala Internationala, insa si acesta a fost refuzat. Astfel, palestinienii au lasat diplomatia in plan secund si joaca totul pe o carte. America si Israelul fiind in afara jocului diplomatic, diferenta o puteau asigura europenii. Raspunsul palestinienilor risca insa sa rigidizeze si pozitiile capitalelor europene.

Nori negri se aduna, asadar, din nou, deasupra Orientului Mijlociu.

Serviciile secrete israeliene n-au reusit sa prevada nici macar “primavara araba“, asa ca sint de asteptat surprize in continuare. Islamul nu e teritorial, unde e Coranul acolo e Islamul, de aceea riscul de extindere a unui potential conflict este urias. O geanta cu virusi bine plasata in orice oras poate face ravagii. Unii vorbesc deja despre un al treilea razboi mondial, dar mi se pare putin prematur. Islamul e greu solubil in democratie, de aceea va fi mereu un adversar al Occidentului. Cum va suna o axa Turcia-Iran-Siria-Egipt? Amenintatoare, nu? Nu va lasati pacaliti de clivajele de moment. Fata de Israel, pozitia lor va fi comuna, mai ales in cazul unei escalade militare.

Dupa atacurile de la 11 septembrie, America, cea care savura linistita “sfarsitul istoriei“, se simte tot mai rau. Teroristii au castigat. In razboaiele acestea asimetrice, cei mici mizeaza pe crearea de panica in rindul populatiei pentru inocularea fricii. Aceasta strategie a fost teoretizata inca acum un secol si jumatate de reprezentanti ai nihilismului rus, ca Bakunin, Naciaiev s.a. (vezi Posedatii lui Dostoievski) si a tot fost aplicata de atunci de bolsevici, nazisti, separatisi si, iata, teroristi, n-as spune ca fara succes. Apoi acel dicton celebru si lugubru: “Noi iubim moartea mai mult decit iubiti voi viata” a creat armate de sinucigasi, ceea ce e greu de inteles in societatile secularizate ale Vestului. E ca si cum ar incerca sa-si imagineze inimaginabilul, cum spunea filosoful Andre Glucksmann.

In politica si in economie este suficient sa postulezi faptul ca o criza generala este definitiv exclusa, cum au facut-o nume celebre din America anilor 1990-2000, pentru a lasa garda jos si a deschide larg portile dezastrului. Iata ca, in zece ani, mai totul s-a schimbat, iar dinamica evolutiilor e in crestere continua. Pare ca se prabuseste viitorul, iar somnul euforic din acei ani il platim foarte scump. S-au facut, in numele stabilitatii, si multe rabaturi de la libertate, or, stabilitatea nu poate fi cumparata cu pretul libertatii.

Nici Arabia Saudita nu mai e o tara inghetata si se innarmeaza masiv. Apoi, varsta medie in lumea araba depaseste usor 30 de ani. O noua generatie – noi convulsii, pentru ca acesti tineri isi gasesc cu mare greu un loc in societatile si economiile lor arhaice. De aceea au umplut Occidentul, redand apa la moara extremei drepte. Iar in timp ce islamistii ii tin ocupati pe occidentali, cu sprijinul Rusiei din nou putiniste, Asia si China se pregatesc sa preia leadershipul. Bin Laden e mort, dar el si-a facut treaba: teroarea a ramas, ceea ce inseamna ca ea vine din radacini mult mai profunde. De aceea si ideologia jihadista castiga teren. Si-am invatat sper ca ideologiile genereaza o anumita politica, o anumita economie si pot, mai cu seama cele extremiste, devasta istoria, aventura umana in general.

One thought on “Prabusirea viitorului”

  1. Mihaila Raul spune:

    Buna analiza

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.