Ratusca cea urata

O logica stranie face ca, actualmente, castigurile, profiturile sa se concentreze in tot mai putine maini, iar pierderile sa se socializeze, sa se periferizeze. Putem constata aceste realitati si in contextul actualei crize. Pentru a schimba aceasta logica e necesara o schimbare de mentalitate care sa faca posibila o schimbare de sistem.

Mi se pare ca dintre sferele reproductiei sociale – productie, repartitie, schimb, consum – cea de care modelul occidental recent de economie a uitat cel mai mult este repartitia. Desi analizata intens de Ricardo, Say, Stuart Mill, Marx si alti corifei ai gandirii economice, ulterior ea a fost partial abandonata, cel mai adesea in favoarea unui productivism cu orice pret, iar, mai nou, si in favoarea unui consumatorism excesiv. Schimbul s-a intensificat si el continuu, dar mai cu seama odata cu “noua economie”, facand legatura intre celelalte doua. Ratusca cea urata a ramas repartitia, adica distributia si redistributia resurselor, a veniturilor intre membrii societatii.

Pe masura ce sistemul s-a golit de orice criteriu moral, imbogatirea prin orice mijloace devenind criteriul suprem, modelul a devenit tot mai inegalitar, prezentand discrepante uriase de avutie, de salarii etc. Cei bogati au devenit tot mai bogati, cei saraci au devenit extrem de saraci. Si asta valorificand libertatile democratice, dar ducand pe cele mai inalte culmi lacomia, egoismul, interesul cel mai ingust si alte “virtuti” de acest gen. Societatile se vad astfel lipsite de coeziunea sociala care sa ofere stabilitate in bunastare. Tensiunile au crescut extrem, iar esafodajul economiei de cazino a baronilor escroci ai marii finante a inceput sa trosneasca din toate incheieturile.

Prin urmare, avem nevoie de o schimbare de paradigma, care sa reconsidere importanta repartitiei, de o noua doctrina distributivista, care sa reintroduca criteriul moral in economie. Pentru ca mercantilismul excesiv si inegalitatile prea mari pot ruina o economie, pot ruina o democratie, lipsa de coeziune sociala, saracirea clasei de mijloc sau absenta ei putind duce la tiranii sau totalitarisme de tot felul.

Aceste lucruri sunt valabile si la nivel national, si regional, si global, practic la nivelul fiecarei comunitati. O logica stranie face ca, actualmente, castigurile, profiturile sa se concentreze in tot mai putine maini, iar pierderile sa se socializeze, sa se periferizeze. Putem constata aceste realitati si in contextul actualei crize. Pentru a schimba aceasta logica e necesara o schimbare de mentalitate care sa faca posibila o schimbare de sistem. Intrebata de ce este saracie in lume, maica Tereza raspundea simplu: “Pentru ca oamenii nu impart”. Nu impart cu semenii. Si acest raspuns devoaleaza realitati profunde si extrem de dureroase.

Modelul occidental pleaca de la premisa ca resursele sunt insuficiente si ca e necesara o competitie tot mai acerba pentru ele intre membrii societatii, pentru satisfacerea necesitatilor sau a dorintelor lor tendential nelimitate. Aceasta competitie dezumanizanta ar fi motorul progresului social. Cei mai apti si mai lipsiti de scrupule castiga; cei mai slabi si mai scrupulosi pierd si sunt marginalizati. Homo homini lupus.

Dar lucrurile pot fi privite si altfel. Se poate considera, cu putina smerenie si fara multe stridente, ca Dumnezeu ne-a inzestrat cu tot ceea ce avem nevoie, direct si prin intermediul naturii. Problema este cat risipim din aceasta dotare initiala. Pentru ca distrugerea naturii a devenit stigatoare la cer. Si asta a facut-o economia productivista. In acelasi timp, cum repartizam cat mai corect respectivele inzestrari, pentru ca ele sa fie inmultite si sa ajunga la toata lumea, evitind consumerismul desantat al unora si saracia lucie a celor mai multi, dar care tot oameni sunt?

Tinta economicului este in social, prin urmare nimeni nu castiga dintr-o societate dezarticulata si cu repartitii disproportionate de avutie. Cererea globala si, deci, productia globala sunt mai bine sustinute de consumul cat mai multor oameni si mai prost slujite de hiperconsumul doar al unei elite. Iar daca cererea agregata este bine sustinuta printr-o repartitie mai corecta, cu distribuiri judicioase ale veniturilor primare si ale celor din transfer, vor fi stimulate si productia, si cresterea, si ocuparea etc.

La ce foloseste atata bogatie acumulata de unii, cand aproapele moare de foame? Cand vom intelege ca nu ne putem mintui decat impreuna? O noua doctrina a repartitiei e pe cale sa se nasca peste ocean, gratie contributiilor unor autori ca John Medaille, John Milbank, Adam Webb, Allan si Kevin Carlson, Race Mathews sau Mason Gaffney. Si in Europa avem exemple de distributivism cooperatist in tarile nordice, Elvetia, Italia (vezi Stefano Zamagni) s.a., inclusiv in Romania au existat incercari in perioada interbelica, si ma refer in special la linia Maniu-Mihalache.

Ranile provocate naturii sunt una cu ranile noastre. Trebuie sa gasim o solutie la impasul actual, altfel Pamantul se va razbuna si poata fi extrem de rau. Dar oricat de rau poate sa fie, este totusi posibila o mutatie in evolutia umana. Acum si aici, la limita dezastrului, avem sansa reala sa descoperim ca Dumnezeu a sadit in noi intelepciunea si creativitatea necesare pentru a modifica credintele noastre cele mai disfunctionale. In fata noastra se afla o perioada de armonizare a trairilor interioare cu actiunea exterioara, care ne va permite o noua perceptie a realitatii, la realizarea careia stiinta si spiritualitatea vor merge mana in mana.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.