Recesiune calificata

Globul de cristal a devenit opac si ramane asa deocamdata. Atat putem fi siguri: ca avem o gaura neagra in bugetul de stat si nu facem nimic pentru a o opri.

Adevarata noastra criza e una de idei. Nu le avem pe ale noastre, dar nici nu imprumutam de la altii. E adevarat, Keynes nu s-a nascut in Romania, dar nimic nu ne impiedica sa adoptam solutii keynesiene pentru iesirea din criza. O criza care se vede ca nu mai poate fi in forma de V, cum preconiza Mugur Isarescu si va fi una in forma de U, daca nu cumva chiar in forma de L.

Vom iesi din criza cand vor dori bancile centrale ale celor mari, care s-au impus in ultimii ani, alaturi de burse si de fonduri de investitii, ca niste actori majori, care manipuleaza pietele si nu se subordoneaza statelor. Deci un fel de stat in stat. Ele conduc economia prin intermediul ofertei de moneda. Cum spunea David Rockefeler, “dati-mi controlul asupra monedei unui stat si nu ma intereseaza cine face legile”.

Economia noastra e prea dependenta de multinationale. Avem nevoie de mai multe firme mici, mai deschise si mai inovative. Avem nevoie de profesionisti si de oameni de caracter in politica. Suntem buricul propriei reprezentari asupra lumii. Este nevoie de actiune realista, altfel vom ramine in criza inca mult timp.

Institutul de Finante Internationale considera ca Europa de Est este regiunea cea mai lovita si estimeaza pentru Romania la finele lui 2009 o crestere economica de – 1,5%, o inflatie de 9,4%, un deficat extern de 11,3 miliarde de euro (6,7% din PIB) si investitii straine de 11 miliarde dolari. Oamenii se vor intoarce mai mult spre agricultura, spre surse mai simple de fericire, cu bani mai putini. Aici, stiti cum se spune: omul are initiativa, dar natura are controlul. Romania s-a dezurbanizat intr-un ritm comparabil doar cu cel al Rusiei si Bulgariei.

Tarile care se comporta cel mai bine pana acum sunt Australia si China. In Occident, inca vrajitorul nu poate controla fortele pe care le-a dezlantuit, instituind “noua dezordine globala” (T. Todorov) si o economie total lipsita de morala. Se va iesi din criza cand economia se va remoraliza cat de cat. Paul Krugman se intreba “Ce se intimpla daca pierzi sume imense din banii altora?” si tot el raspundea: “Primesti un cadou consistent de la guvern, doar ca presedintele spune niste lucruri urate despre tine inainte sa te ingroape in bani”… Edificator, nu?

Suntem intr-o stare de confuzie generala. Globul de cristal a devenit opac si ramane asa deocamdata. Atit putem fi siguri: ca avem o gaura neagra in bugetul de stat si nu facem nimic pentru a o opri. Iata o descriere facuta unei tari de catre grupul PIMCO, cel mai mare investitor din lume in titluri de stat: “Sistemul economic pe care il are tara limiteaza capacatatea autoritatilor de a face fata problemelor in crestere ale statului.

In al doilea rand, chiar daca ar putea, autoritatile au aratat putina determinare de a lua deciziile dificile care erau necesare. In al treilea rand, contextul regional si global a facut lucrurile chiar mai dificile pentru aceasta tara”. Despre ce tara credeti ca este vorba? Ati ghicit, despre Argentina anului 2000, dar nu e asa ca ni se aplica perfect si noua? Si stiti ce s-a intamplat in Argentina anului urmator…

E pentru prima data in perioada de dupa al doilea razboi mondial cand lumea pare sa fie intr-o “recesiune calificata”. Castelele de nisip construite in ultimii 30 de ani se prabusesc dintr-o data. William Buiter, venit de la London School of Economics si membru al Comitetului de Politici Monetare al Bancii Angliei, propunea recent ca intregul sector financiar sa fie transformat intr-un serviciu public.

Deoarece bancile din lumea intreaga nu pot exista fara un depozit public asigurator si fara tutela bancilor centrale, care actioneaza ca creditori de ultima instanta, ele nu ar trebui sa fie private si sa urmareasca profitul, ci sa devina servicii publice, pentru a nu mai genera crize ca cele actuale. “De la economie financiara la finante sociale – scria el – este un pas mic pentru avocati, dar un pas urias pentru omenire”. Nu comentez propunerea, dar cred ca Marx ar fi mandru de ea. Nu spunea el ca rationalitatea microeconomica duce la cele mai proaste rezultate macroeconomice?

Este adevarat ca acest sistem financiar global, fluctuant si dependent ne-a adus criza prin intermediul celebrelor “baloane financiare” care sustineau cererea de consum si pietele financiare internationale si care acum s-au spart, dar tot el a asigurat cresterea economica generala din ultimele decenii. Deci nu este cazul sa devenim marxisti. Marx insusi a prevazut foarte devreme succesul globalizarii capitaliste din ultimele decenii. Dar a prevazut si multi dintre factorii sau contradictiile menite sa dea nastere actualei crize economice globale. Dezvoltarea capitalismului – spunea el – ar reprezenta, inevitabil, “pregatirea drumului catre crize mai extinse, exhaustive”. Marx arata ca speculatia dezastruoasa poate declansa si exacerba crizele, care ar ajunge sa cuprinda intreaga economie.

Un astfel de sistem “nu permite altfel de legaturi intre oameni in afara celor bazate pe propriul interes si pe platile in cash, nemiloase. Capitalismul scufunda societatea in apele reci ale calculului egoist”. Izolarea sociala care rezulta creeaza pasivitate sociala in fata crizelor de natura personala, cum ar fi concedierile sau confiscarile de case. Pentru Marx, astfel de crize sunt parte integranta a dinamicii continue a capitalismului, sunt crize recurente. Prin urmare, am fi prea romantici, chiar utopici daca am crede ca le putem elimina din sistem. Acum intelegem de ce Marx se revinde atat de bine?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.