Actuala Guvernare vrea grila de salarizare unica. Daca va fi adoptata si o lege cu privire la aceasta grila exista un avantaj: mai multa predictibilitate cu privire la sumele bugetate pentru salariile pe care statul le are de dat. Se va stii clar cat si cati vor trebui platiti.
Totusi, aceasta grila va fi un dezastru pentru mediul privat si pentru economia romaneasca in general. Grila unica de salarizare va insemna intai de toate ca indiferent de cum merge economia, cata productie si cat consum va fi, cate redevente, cat TVA, … va incasa statul, cuantumul sumei pentru salarii va fi acelasi. Daca presupunem ca anul viitor economia Romaniei va merge prost si incasarile la buget vor fi mai mici [ceea ce se va si intampla daca sistemul de accesare al Fondurilor Europene nu va fi deblocat], orice guvern ar veni va trebui sa faca rost de bani conform grilei unice de salarizare. Stiu, toti avem in minte legea salarizarii profesorilor care a fost votata si promulgata, dar nu se respecta si ne se aplica. Asadar, vor exista trei variante:
1. Legea nu va fi respectata cu riscul ca aparatul de stat sa devina nefunctional din cauza grevelor bugetarilor
2. Legea salarizarii sa fie respectata, adica fiecare guvern se va stradui sa faca rost de bani, insa cu presiuni fiscale devastatoare pentru mediul privat.
3. Legea va fi respectata insa statul se va imprumuta la Banci ori institutii financiare internationale ca sa plateasca salariile [cum de fapt face chiar acum] adica ne va imprumuta fortat pe fiecare dintre noi bagandu-ne mana in buzunar indirect si luand din veniturile viitoare ale fiecaruia, ca sa onoreze grila salarizarii unice.
In fond, legea salarizarii unice va mentine pe picior de razboi aparatul de stat cu mediul privat si cu fiecare cetatean care nu lucreaza la stat.
O solutie mult mai buna ar fi ca angajarea la stat sa se faca pe baza negocierii directe a salariului. Simplu: in fiecare institutie a statului cei de la resurse umane sa ia Fisa Postului, Fisa Atributiilor specifice functiei si indatoririlor si sa inceapa cu cel care a castigat concursul de angajare, negocierea individuala in limita bugetului alocat pentru salarii.
Cred ca din cele trei variante enuntate de dv., cea mai mare probabilitate de a se intampla o are prima. Guvernele nu vor avea suficienta putere in a impune o politica salariala si de resurse umana care sa aduca stabilitate sistemului public. Exista inca destul clientelism politic, iar angajarea la stat inca are valoare de recompensa. Este clar insa ca dezmatul cu fondurile salariale la stat nu va mai putea continua in maniera in care s-a facut pana acum. Indiferent de temele pentru acasa pe care ni le impune FMI, realitatea economica va obliga guvernantii sa ia masuri de austeritate. Daca Marea Britanie o face deja, e clar ca politica de larghete, as spune chiar de risipa a banului public, care a cam bantuit Europa de cateva decenii, e pe cale sa apuna.
Asa cum corect ati sesizat, incercarea de a face rost de bani este nociva pentru mediul privat, prin impozitele crescute peste masura si prin cresterea ingrijoratoare a datoriei tarii.
Daca, printr-o minune, la carma tarii ar ajunge, in sfarsit, niste oameni care sa isi doreasca sa puna Romania pe picioare, cred ca ordinea prioritatilor ar fi urmatoarea:
-o politica fiscala coerenta
-diminuarea sarcinii sociale pe care o au atat firmele, cat si angajatii, prin obligativitatea de a plati CAS, CASS, contrib.somaj si multe altele
-educarea populatiei in directia schimbarii mentalitatii de tip socialist in care se asteapta sa pice para malaiata de la stat, in loc sa munceasca din tinerete si sa puna bani deoparte pentru zilele batranetii
-educarea populatiei pentru a investi si dezvolta noi afaceri
-construirea de urgenta a infrastructurii care ne lipseste si fara de care nu se poate face mai nimic, in special prin construirea de autostrazi
-incurajarea populatiei active din zona rurala sa se asocieze in cooperative si sa puna pe picioare agricultura eco, mici fabrici de produse agro-alimentare
-politici fiscale stimulative pentru antreprenorii din domeniul turismului, inclusiv in zona rurala si in statiunile balneoclimaterice (avem o treime din izvoarele cu apa termala si cu proprietati curative din Europa!!! o bogatie imensa, de care ne batem joc!)
-reimpadurirea zonelor defrisate in ultimele doua decenii
-conceperea unor programe analitice utile elevilor
-dezvoltarea unor programe de profilaxie si de educare a populatiei in legatura cu un mod de viata sanatos
-sprijinirea Bisericii Ortodoxe in a-si desavarsi programele educationale si opera sociala inceputa (care are un impact major asupra oamenilor, infinit mai mare decat orice alte programe ale statului)
-stimularea redescoperirii valorilor istorice, morale si culturale ale poporului roman
-accesarea in regim de urgenta a fondurilor structurale.