Noul text al Legii contabilităţii (Nr. 82/1991), rezultat prin republicare – ca urmare a multiplelor modificări intervenite – ne readuce în atenţie temuta latură coercitivă. Lectura normei în cauză merită făcută cu atenţie, cel puţin cînd este vorba despre contravenţii. Acestea sînt reprezentate de un lung şir de fapte, dacă nu sînt savîrşite în altfel de condiţii încît, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni. De fapt, despre infracţiunile specifice, care dau contur componentei penale a regimului sancţionatoriu, cf. art. 43 din legea sus-amintită, trebuie să reţinem doar că: “efectuarea cu ştiinţă de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în contabilitate, avînd drept consecinţă denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţ” constituie infracţiunea de fals intelectual. Comiterea unei fapte de această natură se pedepseşte, conform Codului penal, cu închisoare de la unu la cinci ani.
Revenind la contravenţii, să spunem că atribuţia constatării acestora revine persoanelor cu sarcini de inspecţie fiscală si comisarilor Gărzii Financiare, dar şi personalului altor direcţii din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (MEF), stabilit prin ordin al ministrului de resort. Iată ce a găsit de cuviinţă legiuitorul să introducă aici şi cum sînt sancţionate respectivele fapte (art. 41 si 42): 1. Deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate – amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei; 2. Nerespectarea reglementărilor emise de MEF cu privire la: a) utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate – amendă de la 300 lei la 4.000 lei; b) întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau distruse – amendă de la 300 lei la 4.000 lei; c) efectuarea inventarierii – amendă de la 400 lei la 5.000 lei; d) întocmirea şi auditarea situaţiilor financiare anuale – amendă de la 400 lei la 5.000 lei; e) depunerea la unitătile teritoriale ale MEF a situaţiilor financiare anuale – amendă de la 400 lei la 5.000 lei; f) întocmirea şi depunerea la unitătile teritoriale ale MEF a situaţiilor financiare periodice sau a raportărilor contabile stabilite potrivit legii – amendă de la 500 lei la 1.500 lei. Amenda pentru neîndeplinirea obligaţiei arătate aici este de la 1.000 lei la 3.000 lei, dacă perioada de întîrziere pentru întocmirea şi depunerea situatiilor financiare periodice este cuprinsă între 15 şi 30 de zile lucrătoare, şi de la 1.500 lei la 4.500 lei, dacă perioada de întîrziere depăşeşte 30 de zile lucrătoare; g) nedepunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele avînd această obligaţie nu au desfăşurat activitate – amendă de la 100 lei la 200 lei; Persoanele juridice în cauză pot fi (potrivit art. 1): societăţile comerciale, companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare şi societăţile cooperatiste, care au obligatia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii. Instituţiile publice, asociaţiile cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri au, de asemenea, aceleaşi obligaţii. 3. Prezentarea de situaţii financiare care conţin date eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea persoanei raportoare – amendă de la 200 lei la 1.000 lei; 4. Nerespectarea prevederilor referitoare la întocmirea declaraţiilor specifice – amendă de la 400 lei la 5.000 lei. Subliniem că, potrivit art. 30, situaţiile financiare anuale trebuie să fie însotite de o declaraţie scrisă a administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective, prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale şi confirmă că politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale sînt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, situaţiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea desfăşurată şi persoana juridică îşi desfaşoară activitatea în condiţii de continuitate. Apoi, potrivit art. 31, situaţiile financiare anuale consolidate trebuie să fie însoţite de o declaraţie scrisă a administratorului societăţii-mamă prin care îşi asumă răspunderea pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate şi confirmă că politicile contabile utilizate la întocmirea situaţiilor financiare anuale consolidate sînt în conformitate cu reglementările contabile aplicabile, iar situaţiile financiare anuale consolidate oferă o imagine fidelă a poziţiei financiare, a performanţei financiare şi a celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului; 5. Nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administraţie, conducere şi supraveghere de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale – amendă de la 400 lei la 5.000 lei; 6. Nerespectarea prevederilor referitoare la obligaţia membrilor organelor de administratie, conducere şi supraveghere ale societăţii-mamă de a întocmi şi publica situaţiile financiare anuale consolidate – amendă de la 10.000 lei la 30.000 lei. Extrem de laconic, norma prevede că criteriile în funcţie de care se stabileste nivelul amenzii se corelează cu nivelul cifrei de afaceri. Guvernului, la propunerea MEF, i se acordă competenţa modificării nivelului amenzilor în funcţie de rata inflaţiei. Evident, amenzile se suportă de persoanele vinovate, iar în situaţia în care în termen de 10 zile lucrătoare de la aplicarea sancţiunii pentru nedepunerea situaţiilor financiare continuă aceeaşi stare, MEF poate lua măsuri precum blocarea deschiderilor de credite bugetare pentru ordonatorii principali de credite ori blocarea conturilor de disponibilităţi.
