Satele romanesti in 2014 – 2020, sperante indreptatite in accesarea fondurilor europene ?

Oricat ar incerca guvernantii nostri sa dreaga busuiocul, din toate partidele, de toate culorile politice care s-au perindat pe la putere de prin 2007 incoace, am incheiat primul ciclu de fonduri europene de la aderarea la UE, cel aferent perioadei 2007 – 2013, cu un dezastru rasunator: dupa ce ca ni s-au alocat bani putini, n-am reusit sa-i absorbim nici pe aceia, fiind la coada clasamentului in privinta gradului de absorbtie.

Nici perspectivele pentru noua perioada financiara, 2014-2020, nu sunt prea roz. Pornim din start cu un handicap. Pentru aceasta perioada, Romania are alocat per locuitor, din bugetul de coeziune (acesta nu include FEADR), cam jumatate (~ 1.000 Euro) din cat au alocat celelalte tari foste comuniste (~ 2.000 Euro)

Chiar daca vom reusi sa absorbim toti banii, ceea ce este putin probabil daca avem in vedere antecedentul 2007 – 2013, nu este greu sa constatam ca in 2020, in loc sa ne apropiem de vecinii nostri, cu care ne puteam compara pana prin 1990, ne vom indeparta si mai tare.

Europenii nu trebuie condamnati pentru ca nu ne-au dat mai mult, argumentul lor este cat se poate de logic: n-ati fost in stare sa cheltuiti ce v-am dat, asa ca nu va mai dam bani sa-i blocati, dam celor care sunt in stare sa-i foloseasca.

Ce a determinat esecul absorbtiei fondurilor europene in perioada 2007 – 2013?

Ar fi multe nereguli, dar ma voi referi doar la cateva aspecte, pe care eu le consider semnificative.

Banii europeni n-ar trebui sa aiba culoare politica

Ei vin de la Bruxelles si nu de la Bucuresti si nu ar trebui sa fie la cheremul partidelor politice. Ei ar trebui acordati transparent, in baza unor grile de punctaj calculate in mod obiectiv. Acolo unde au existat astfel de grile de punctaj ferme, obiective, care nu au putut fi interpretate, s-au obtinut grade de absorbtie ridicate. Acolo unde grilele de punctaj au fost intocmite subiectiv, putand fi interpretate de evaluatori, sau de alti factori interesati dupa bunul lor plac, a fost dezastru. Vezi celebrul POSDRU (dezvoltarea resurselor umane), care i-a innebunit pe europeni: l-au blocat de vreo trei ori, au fost schimbate conducerile autoritatii de management, etc., cu speranta ca doar, doar, vor putea stavili jaful. S-a lasat si cu drame: un universitar din Cluj s-a aruncat in cap de la etajul V, dupa ce l-au prins ca se pontase (si luase bani buni) peste 24 de ore zilnic.

Birocratie excesiva si lipsa de profesionalism

Procedurile de depunere si implementare a proiectelor au fost cat se poate de birocratice. Fara a avea certitudinea ca vor obtine finantare, inca la depunerea proiectului, solicitantilor li s-a cerut un dosar cat se poate de stufos, studii, expertize, avize, unele care nu aveau nici o logica (la depunerea unui proiect pentru achiziționarea unui buldoexcavator i s-au cerut solicitantului si avize de la Directia de Sanatate Publica, sau sanitar-veterinar).

Depunerea s-ar fi putut face etapizat, intr-o prima faza solicitandu-se o documentatie simplificata pentru calcularea punctajului si abia ulterior, cand solicitantul avea certitudinea ca punctajul obtinut ii da dreptul la finantare sa i se ceara documentatia completa, care este costisitoare. In cazul implementarii, nu putine au fost situatiile in care beneficiarii au trebuit sa incarce un portbagaj de bibliorafturi pentru a se prezenta la organismele de implementare.

Durata de timp scursa intre momentul semnarii contractului de finantare si momentul platilor catre beneficiari a fost nejustificat de lung.

Proceduri birocratice, lungi, anevoioase, care au determinat o parte dintre beneficiarii privati sa renunte la finantarile castigate.

Nu este mai putin adevarat faptul ca felul in care se face selectia personalului in diverse structuri si paliere ale organismelor care se ocupa de selectia proiectelor si managementul programelor de finantare europeana, este destul de straniu: ajung sa fie evaluatori, sau decidenti, persoane care nu au scris, sau daca au scris, nu au castigat in viata lor un proiect (una este sa fi fost membru in echipa de implementare a unui proiect si alta sa scrii efectiv si sa castigi finantare pentru un proiect). Este ca si cum ai ajunge profesor, fara sa fi fost elev.

Sperante pentru 2015 – 2020

Lasand la o parte faptul ca perspectivele nu sunt prea roz, noi, cei care am ales sa scriem proiecte, trebuie sa incercam sa o facem in continuare.

Deoarece in acest articol vreau sa ma concentrez asupra mediului rural, voi puncta cateva din intentiile bune pe care cei care gestioneaza FEADR-ul (Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala) ni le promit pentru noua perioada de programare.

Renuntarea la celebra ordonanta 34;

Se intentioneaza introducerea unei baze de date cu preturi maximale pentru lucrari, servicii si produse. Cei care se vor incadra in aceste preturi nu vor mai trebui sa faca achizitiile dupa OUG 34/2006. Acest fapt va determina reducerea eforturilor beneficiarilor, imposibilitatea intarzierii sau blocarii derularii proiectelor prin contestatii, fluidizarea achizitiilor si implicit reducerea perioadei de implementare a proiectelor.

Depunere online pentru majoritatea masurilor;

Se intentioneaza ca exceptand submasurile tineri fermieri si ferme mici (de 15.000 Euro), pentru toate celelalte masuri si submasuri depunerea sa se faca online. Daca ne gandim cat costa listarea si copierea unui proiect integrat pe fosta masura 322, cu sute de pagini si zeci de planse color, vom remarca ca este un lucru cat se poate de bun.

Cresterea numarului masurilor (submasurilor) adresate persoanelor fizice (fermierilor) finantate in cuantum de 100%.

Vom avea trei submasuri finantate integral din fonduri publice:

  • Submasura ”Instalare tineri fermieri ”, finantare 100%, maximum 50.000 Euro;
  • Submasura ”Sprijin pentru ferme mici ”, finantare 100%, maximum 15.000 Euro;
  • Submasura ” Sprijin pentru infiintarea de activitati neagricole in zone rurale”, finantare 100%, maximum 70.000 Euro.

Nu poate decat sa ne bucure acest ultim aspect. Nemaifiind solicitata cofinantarea, nu mai este restrictionat accesul la fondurile europene pentru cei care nu au bani, dar au intiativa, dorinta de a munci si realiza ceva pentru ei.

Concluzionand, in ciuda handicapului cu care pornim, sper ca noul exercițiu financiar european sa reprezinte pentru pentru satele romanesti o perioada mai buna decat cea pe care am incheiat-o in 2013.

Ca unul care am copilarit la tara, imi doresc ca oamenii din satele noastre sa se bucure de aceasta noua oportunitate, sa poata accesa cat mai mult din aceasta noua generatie de fonduri europene, pentru a-si construi o viata mai linistita si mai buna.

Gigel Borlan

Gigel Borlan

Domiciliul: Cluj-Napoca Profesia de bază: inginer, specialitatea mecanică fină, absolvent al Institutului Politehnic Timișoara. Am lucrat în diverse domenii: proiectare roboți industriali, distribuție componente auto, am predat limba engleză. De peste 10 ani lucrez în domeniul finanțărilor nerambursabile, atât pentru organizații publice, cât și private. Realizări: peste 100 de proiecte cu finanțare nerambursabilă întocmite și câștigate în diverse domenii: administrație publică, infrastructură, servicii sociale, educație, turism, IMM-uri; peste 10 strategii de dezvoltare întocmite pentru comunitățile locale în perioadele 2007-2013 și 2014-2020.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top