Dupa ani in care cercetarea a fost cenusareasa investitiilor, iar cercetatorii au fost nevoiti sa emigreze ca sa nu moara de foame, multinationalele arata un apetit ferm pentru a investi in cercetarea romaneasca.
Statisticile ARIS arata ca in centrele de cercetare-dezvoltare ale multinationalelor lucreaza peste 5.000 de salariati, in timp ce in anii urmatori se anunta proiecte cel putin la fel de ambitioase.
Constantin Stroe, vicepresedinte la Dacia, declara ca cercetatorii de la viitorul centru tehnologic al Renault de la Titu vor lucra in aceleasi conditii ca si colegii lor de la Paris si vor avea parte de o salarizare echivalenta. La Siemens lucreaza deja 2.500 de salariati in cercetare, la Alcatel – 1.200, Microsoft are un centru de dezvoltare unde lucreaza 700 de oameni, in timp ce Infineon a deschis un centru de cercetare cu 250 de salariati. Gen Pact a anuntat ca va extinde investitia in Romania de la 170 la 1.500 de angajati, Hewlett Packard va angaja 1.200 de salariati intr-un centru de dezvoltare, iar Renault este pe cale sa semneze memorandumul pentru centrul de la Titu, unde 3.000 de oameni, din care 2.300 cu studii superioare, vor crea noile automobile Renault si Dacia.
Kjiell Peterson, director al Biroului pentru Suedia de Vest de la Bruxelles, prezent la Bucuresti in cautarea unor parteneriate cu institutele de cercetare autohtone, considera ca aici exista multe oportunitati. El a prezentat cercetatorilor romani, in cadrul celui de-al 6-lea Forum pentru Transfer si Inovare care se desfasoara la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, cateva proiecte de succes din experienta suedeza.
Cheia succesului s-a dovedit buna colaborare dintre autoritati publice, mari companii multinationale si universitati. In acest triumvirat, rolul-cheie este al politicienilor, iar autoritatile locale sunt cele care trebuie sa sustina financiar proiectul, mai ales la inceput.”Daca primarul Bucurestiului il suna pe directorul unei mari companii si pe cel al unei universitati pentru a discuta un proiect comun de colaborare, are sansele cele mai mari sa-i adune la masa discutiilor”, a explicat Kjiell Peterson.
De exemplu, pentru a reduce dependenta unei zone monoindustriale, specializate in fabricarea hartiei, cu peste 12.000 de salariati, suedezii au decis sa dezvolte industria ambalajelor. Dupa 3-4 ani, in loc de o singura categorie de clienti, companiile din zona aveau 15 asemenea categorii, iar marjele de profit au crescut. Un alt proiect, care a urmarit revitalizarea industriei textile, s-a bazat pe sprijinul universitatilor suedeze pentru crearea textilelor inteligente: nanoparticule atasate de fibrele de bumbac, textile luminiscente, care atrag si stocheaza lumina solara etc.
Daca in primii ani cercetarea romaneasca era contributoare neta la bugetele de cercetare ale Uniunii Europene, o analiza facuta de Zenit GmbH (Germania) arata ca, in cadrul FP6, companiile romanesti au reusit sa atraga 20 milioane de euro, aproximativ aceeasi suma cu care Romania a contribuit la bugetul FP6. FP7, care a fost recent lansat la Bruxelles, are un buget total de 32 miliarde de euro. Numai pentru IMM-uri sunt disponibile 1,33 miliarde de euro. 9,1 miliarde de euro sunt disponibile pentru tehnologiile informationale, 6 miliarde pentru sanatate, cate 4 miliarde pentru nanoproductie si agricultura, 1,8 miliarde pentru cercetari de mediu.