Ajutoarele de stat ilegale produc, in general, efecte mult mai nefaste pentru concurenta si comert decat ajutoarele notificate. De asemenea, ajutoarele ilegale sunt o problema importanta in statele membre UE mari ca Franta, Germania, Italia, Spania si Regatul Unit unde s-au constatat 73% din cazurile de ajutoare ilegale, precum si in sectorul industriei si cel al serviciilor.
Acestea sunt doua dintre concluziile ultimului tablou de bord privind ajutoarele de stat, dat recent publicitatii de catre Comisia Europeana. Tabloul de bord se fundamenteaza pe aproximativ 600 de decizii ale Comisiei privind ajutoarele de stat ilegale, adoptate in ultimii sapte ani.
Ajutoarele ilegale sunt acele ajutoare care au fost puse in aplicare intr-un stat membru fara a fi notificat in prealabil Comisia sau anterior adoptarii unei decizii a Comisiei. Tabloul de bord indica faptul ca valoarea ajutoarelor incompatibile recuperate efectiv a crescut considerabil in ultimii ani, desi sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura executarea imediata si eficienta a deciziilor de recuperare.
Normele privind ajutoarele de stat din Tratatul CE prevad obligatia statelor membre de a notifica masurile privind ajutoarele de stat Comisiei anterior punerii lor in aplicare, precum si de a astepta rezultatul investigatiei Comisiei inainte de a pune in aplicare masurile notificate. Atunci cand una din aceste obligatii nu este respectata, se considera ca masura privind ajutoarele de stat este „ilegala”.
In perioada 2000 – 2006, 25,6% din deciziile Comisiei in cazurile de ajutoare ilegale au fost negative sau conditionale, in timp ce pentru ajutoarele notificate procentul a fost de numai 2,7%. Asadar, procentul masurilor privind ajutoarele ilegale care au fost declarate incompatibile cu piata unica este de aproape zece ori mai mare decat cel privind ajutoarele notificate.
Comisia a trebuit sa initieze o procedura de investigatie aprofundata in aproximativ 40% din cazurile de ajutoare ilegale. Prin comparatie, proportia este de numai 5% pentru ajutoarele notificate, pe care Comisia le poate aproba in 95% din totalul cazurilor fara a initia o investigatie aprofundata.
Aproximativ trei sferturi din totalul cazurilor de ajutoare ilegale se refereau la cele mai mari cinci state membre ale UE-15: Germania (24% din totalul deciziilor privind ajutoarele ilegale din UE-25), Italia (17%), Spania (11%) si Regatul Unit (9%). in Germania, mare parte din ajutoarele ilegale au fost acordate la sfarsitul anilor ’90 in regiunile din fosta Germanie de Est. Cu exceptia Regatului Unit, statele membre mari au, de asemenea, o pondere relativ importanta de ajutoare incompatibile, in special in sectorul industriei si in cel al serviciilor.
In Spania, de exemplu, s-a constatat ca ajutoarele sunt incompatibile in aproape jumatate din deciziile care implicau ajutoare ilegale. Mai putin de 2% (11 decizii) se refereau la statele membre UE-10, desi pana la sfarsitul anului 2006 s-au inregistrat inca 35 de cazuri de ajutoare ilegale.
In conformitate cu Planul de actiune privind ajutoarele de stat pentru 2005, Comisia si-a intensificat eforturile pentru accelerarea executarii deciziilor de recuperare. Acest tip de decizii ale Comisiei prevad obligatia statelor membre de a recupera ajutoarele ilegale incompatibile de la beneficiari. Actiunea Comisei a dus la cresterea semnificativa a valorii ajutoarelor de stat incompatibile recuperate si la reducerea cazurilor in curs de solutionare acumulate. Pana la finele lui 2006, s-au recuperat efectiv circa 6 miliarde de euro reprezentand ajutoare ilegale si incompatibile plus 2,1 miliarde de euro din dobanzi, in timp ce 1,2 miliarde de euro au fost declarate ca fiind pierdute in procedurile de faliment.
Cele 6 miliarde de euro de ajutoare efectiv restituite reprezinta 71% din valoarea totala a ajutoarelor care trebuie recuperate, o imbunatatire semnificativa comparativ cu situatia din decembrie 2004 cand s-a restituit numai 25%. Atunci cand statele membre nu adopta toate masurile disponibile pentru a pune in aplicare deciziile de recuperare intr-un timp rezonabil, Comisia semnaleaza, in mod activ, nerespectarea obligatiilor, sesizand Curtea Europeana de Justitie.
Pe baza jurisprudentei Deggendorf a Curtii Europene de Justitie, din 2005, Comisia a inceput sa solicite, in mod sistematic, suspendarea platii de noi ajutoare catre societatile comerciale care nu au restituit ajutoarele ilegale si incompatibile acordate in prealabil. Comisia considera ca aceasta a dus la cresterea presiunii asupra statelor membre pentru a continua punerea in aplicare a deciziilor de recuperare cu mai multa staruinta.
