Foarte putini ieseni stiu exact cu ce calitate si in ce fel pot intra in posesia unei finantari europene. Multe informatii au fost prost intelese si prost interpretate, iar de aici pana la aparitia miturilor despre fondurile structurale nu a fost decat un pas. Acestea sunt, de cele mai multe ori, zvonuri, bazate uneori pe informatii corecte, dar care au fost intelese gresit si au fost vehiculate sub aceasta forma.
Majoritatea fondurilor structurale sunt destinate autoritatilor publice. Aici, sunt incluse in special proiectele care privesc realizarea de obiective de infrastructura majora, care nu pot fi contractate decat de reprezentantii autoritatilor locale sau centrale. Acest lucru nu inseamna ca si sectorul privat nu poate beneficia de aceste fonduri. Intreprinzatorii din sectorul privat care doresc sa investeasca intr-un proiect pentru care solicita finantare europeana trebuie sa activeze in domeniul pentru care solicita banii si sa aiba un trecut curat. Multi investitori pleaca la drum cu ideea ca nu pot accesa fonduri structurale fara ajutorul unui consultant. Nimic mai fals.
Pe de o parte, alegerea unui consultant este o recomandare pentru ca documentatia necesara aprobarii proiectului sa fie cat mai completa. Este varianta cea mai logica, mai ales pentru companiile cu manageri foarte ocupati sau pentru o organizatie non-guvernamentala care nu are resurse pentru a angaja o persoana care sa se ocupe de pregatirea proiectului. Pe de alta parte, in niciunul dintre ghidurile solicitantului aparute nu este indicat ca acest lucru ar fi obligatoriu. Este foarte adevarat ca regulile europene pentru obtinerea de finantari sunt complicate. Dar o persoana atenta, motivata si dispusa sa invete poate sa realizeze ceea ce face un consultant, adica sa-si puna la punct planul de afaceri, o analiza economica clara si o documentatie completa.
Necesitatea unui consultant in domeniu nu este de ignorat pentru ca acesta poate creste sansele de reusita ale proiectului. Cei care vor sa acceseze fonduri europene pot scrie un proiect in proportie de maxim 70 la suta. Pentru a descoperi tipuri de capcane este necesar sa apeleze la un consultant. Sunt foarte putini oameni bine pregatiti. Persoanele care apeleaza la cursuri sau alte sisteme de training de specialitate se pot descurca. Fondurile nu sunt atat de usor de accesat. Trebuie facuta o distinctie clara intre dorinta si nivelul de pregatire. Intreprinderile care isi pregatesc oamenii pentru accesarea fondurilor structurale au mai multe sanse, iar pe viitor vor avea si manageri de proiecte calificati. Important este sa isi aleaga un sistem bine pregatit.
Daca proiectul a fost aprobat, beneficiarul intampina alte false obstacole. Banii primiti ca urmare a acceptarii proiectului pentru fonduri structurale vor ajuta beneficiarul sa porneasca proiectul, urmand sa aduca cofinantarea dupa primirea banilor de la banca. Dupa castigarea unui proiect de finantare, in cazul in care beneficiarul nu are destui bani disponibili pentru a demara proiectul, acesta trebuie sa apeleze la ajutorul unei banci. Banii europeni vor intra in conturi sub forma deconturilor de cheltuieli deja realizate. Acest lucru reprezinta o piedica in special in cazul organizatiilor non-guvernamentale, care nu numai ca nu dispun de bani pentru initierea proiectelor, dar intampina greutati si in obtinerea creditelor pentru ca nu pot demonstra bancilor ca sunt solvabile.
Nu exista finantare europeana care sa acopere in proportie de suta la suta un proiect. Cofinantarea este obligatorie, chiar daca in unele situatii, precum ONG, aceasta reprezinta un procentaj foarte mic.
In functie de nivelul de finantare si de domenii, beneficiarul trebuie sa contribuie cu o anumita valoare. Romania a negociat, pe domenii si pe sectoare, cota de finantare. Nu exista proiect in care sa nu fie necesara cofinantarea. Astfel, si beneficiarul este mult mai interesat de reusita proiectului. O alta problema este cum se recupereaza banii nerambursabili. Sunt stabilite niste limite de eligibilitate a cheltuielilor, pentru orice achizitie se face licitatie, este un intreg mecanism care trebuie respectat.
Un alt mit, aparut chiar dinainte de definitivarea structurii fondurilor europene destinate Romaniei, consta in conceptul ca birocratia locala va determina lipsa dezinteresului pentru proiecte cu finantare europeana. Chiar daca sumele mari presupun o serie de formalitati care trebuie indeplinite, o documentare amanuntita sau sfatul unui consultant in domeniu pot face ca procedurile necesare obtinerii fondurilor structurale sa para mult mai usoare.
Chiar daca nevoia de bani europeni este uriasa iar numarul de proiecte creste permanent, o alta falsa ipoteza vehiculata este ca Romania, din cauza capacitatii administrative reduse si a problemelor create de centralizare, va avea o absorbtie redusa a fondurilor. Acest lucru nu poate fi confirmat sau infirmat decat prin fapte, adica dupa cel putin doi ani de la accesarea fondurilor structurale. Pe de alta parte, multe alte tari ale Uniunii Europene s-au confruntat cu o problema asemanatoare. In primul an de la aderare, nici una dintre tarile care au aderat in anul 2004 nu a reusit sa cheltuie nimic din fondurile structurale. In primii doi ani de la aderare, gradul de absorbtie a fondurilor structurale in aceste tari era de sub 30 la suta, in Polonia – 26 la suta, in Ungaria – 28 la suta, in Cehia – 23,7 la suta, iar in Slovacia – 28,2 la suta.