Ministerul Agriculturii a anuntat zilele trecute acordarea unui sprijin cultivatorilor de sfecla in suma de 30 de lei pe tona de productie valorificata in acest an la fabricile de zahar. Acest sprijin este similar celui de anul trecut, dar de data aceasta le va aduce mai multi bani cultivatorilor, pentru ca se intrevede o recolta bogata, cu un randament de circa 40 tone/hectar, fata de mai putin de 30 de tone, anul trecut.
In plus, au crescut si sumele venite prin celelalte forme de subventionare a productiei de sfecla, din cadrul mecanismului european al pietei zaharului – plata unica pe suprafata, platile nationale complementare, plata separata pentru suprafetele contractate. Acestea ajung la 400 de euro pe hectar, fata de 320 in 2007 – arata Ioan Gherman, presedintele Federatiei cultivatorilor de sfecla.
Sumele raman inca de cateva ori mai mici decat cele primite de cultivatorii din Vest, cu state vechi in UE. Pretul platit de fabrica de procesare (de asemenea reglementat de UE) este pentru recolta 2008 de circa 27 de euro, ceva mai mic decat anul trecut. Dar, una peste alta, se va reusi acoperirea costurilor necesare infiintarii culturii din acest an, estimate la circa 5000 lei/ha.
Subventiile vin cu intarziere
Preturi si subventii prestabilite, piata de desfacere sigura, profit asigurat. Asa ceva nu intalnesti la alte culturi. Totusi, sfecla de zahar nu face viata cultivatorilor neaparat foarte dulce.
Problema e ca subventiile nu vin imediat. „Subventiile pe 2007 ar fi trebuit virate pana pe 30 iunie. Dar, din 4700 de cultivatori care au depus dosase anul trecut, 1500 mai asteapta sa primeasca o parte din subventiile europene”, spune Ioan Gherman. Dintre acestia, se pare ca multi ar putea nici sa nu-si mai vada banii, Agentia de plati (APIA) considerand ca au dosare incomplete.
Comasarea, un fenomen natural
Pe de alta parte, sfecla de zahar este o cultura costisitoare. Iar cel mai mare cost este, din start, forta de munca. „taranii au imbatranit in satele noastre, iar sa angajezi lucratori este foarte scump. Asa ca nu mai rezista decat cei care lucreaza mecanizat si pe suprafete mari”, spune Ioan Armenean, directorul general al fabricii de zahar Ludus.
Fabrica, una dintre cele patru din tara care mai proceseaza sfecla (din 33, in 1990) a avut contracte anul acesta cu numai 426 de cultivatori, pe o suprafata de 3000 hectare. Anul trecut, a lucrat cu aproape 4000 de cultivatori, pe 5.900 de hectare. Pentru anul viitor, s-au semnat precontracte cu 96 de cultivatori, pentru 2000 hectare. in domeniul sfeclei de zahar este vizibil fenomenul comasarii terenurilor cultivate si al disparitiei agriculturii de subzistenta”.
Ioan Gherman arata ca anul acesta sunt inregistrati numai 1550 de cultivatori, ceea ce inseamna o suprafata medie lucrata de 13 hectare, chiar mai mare decat in tari din Vest. Sunt fabrici care nu mai lucreaza acum decat cu cateva zeci de cultivatori.
In piata raman doar cei puternici
Explicatia e relativ simpla – putini isi pot permite costul suplimentar al inchirierii unei masini de recoltat (pretul de achizitie este prohibitiv, astfel ca in tara exista doar cateva zeci de masini de mare performanta). Practic au ramas in piata doar producatorii cu forta care pot asigura inceperea productiei (costuri mai mari la motorina, ingrasaminte) in asteptarea subventiei. De notat ca subventie nu pot primi decat cei care erau inregistrati ca producatori de sfecla de zahar in 2007.
Criza mondiala si pretul la zahar
Indiferent de recolta de sfecla de zahar, Romania are o cota fixa, de 104.000 tone de zahar din sfecla, plus 329.000 de tone pentru procesare zahar brut (in schimb, consumul intern este cu 100.000 de tone mai mare). Astfel, pretul la consumator este influentat de pretul mondial al zaharului brut (din trestie de zahar). Acesta ar putea inregistra o crestre in perioada urmatoare.
Pe fondul actualei crize mondiale, investitorii incep sa-si plaseze banii in lucruri sigure – aur , materii prime, poate chiar zaharul – spune Ion Armenean. Bine depozitat, zaharul este o un produs care practic nu-si pierde valoarea.