Vizita Cancelarului Merckel – intre ferestre deschise si amanari previzibile
Rezultatele vizitei de Stat a Cancelarului Germaniei in Romania sunt mai degraba neconcludente din unghiul de vedere al unei evaluari clare a stadiului de integrare europeana al autoritatilor romane.
Soarta spatiului gris sau giumbuslucurile asteriscului la romani
Pare imbucurator faptul ca guvernul german face clar faptul ca nu conditioneaza in vreun fel aderarea Romaniei la SCHENGEN in raport cu deblocarea impasului in care se afla chestiunea comunitatilor de origine roma (dealtfel, Germania nu se confurnta defel cu asemenea probleme), dar pe de alta parte, sustine ca trebuie sa mai astepte o evaluare finala din partea Comisiei Europene pana ce va lua o decizie finala in aceasta problema. In plan practic, aceasta inseamna mai degraba o temporizare generatoare nu de suspans, ci de confuzie interpretativa pentru partizanii iesirii Romaniei din zona exceptarilor cu asterisc sau de penumbra in care s-a invaluit inca de la aderarea din 2007. Aceasta confuzie nu prea poate fi niciun semnal pozitiv pentru investitorii potentiali intrucat mentine incertitudine si volatilitate decizionala, atata vreme cat nu este acompaniata de prezentarea de catre executivul roman a unui plan negociat de masuri ferme, esalonat calendaristic care sa deblocheze chestiunile restante la Capitolul Justitie si Afaceri Interne al integrarii europene a Romaniei. Niciodata o lungire la nesfarsit a supei n-a solutionat o durere cronica de foame, de orice fel ar fi fost aceea.
Dimpotriva, ar fi de asteptat, dupa atatea deziluzii sau deziluzionari reciproce, o punere mult mai hotarata a piciorului in prag pentru ca toate „deviantele” institutionale semnalate in cazul capacitatii de adaptare a autoritatilor romane, care impieteaza inca asupra relatiilor dintre Romania si alte State Membre, sa fie remediate decisiv, chiar prin mijloace chirugicale mai putin ortodoxe.
Tehnica zaharel – bici sau luxul curajului vizionar ?
Evident, ravagiile recesiunii si lipsa de solutii-miracol fata de somajul endemic ce afecteaza climatul Pietei Unice UE nu reprezinta cel mai permeabil teren pe care sa poata fi plantat – ca prin farmec – un nou comportament statal in genere din partea claei politice romanesti. Cu toate crizele care o zgaltaie din radacini, grupurile restranse de interese „ilegitime”, cum ii place insusi Presedintelui Statului sa le numeasca, raman forte pe pozitie, decise sa nu cedeze controlul diverselor manete de comanda ecionomica pe care si le-au adjudecat cu timpul. Intr-un asemenea peisaj insa, nici concurenta si competitia reala nu vor putea inmuguri, nici inaceasta toamna, nici in primvarile ce vor sa vina…
Altfel spus, vizita ilustrei Doamne Merckel la Bucuresti si Cluj deschide mai degraba semne de intrebare, dar nu aduce accente categorice in cronica europeana a Romaniei. Tehnica imblanzirii alternative „zaharel – bici” lasa impresia ca fiind deocamdata calea de urmat pe mai departe, mai ales pe fundalul unor excelente relatii de parteneriat ruso- german. Intre timp, cu Schengen sau fara Schengen, cetatenii romani trebuie sa se multumeasca doar cu abordari instrumentaliste si raman pe mai departe un fel de „prizonieri de lux” ai unui Stat care intarzie sa-si dea jos mastile ipocriziei sociale de pe fata, intens practicate si de opozitia parlamentara, si sa accepte un rol adevarat pentru societatea civila, atata cat este sau cat de organizata este.
Altfel, singura gura de speranta este tot o schimbare decisiva de viziune prin emergenta unei persoane sau a unui grup vizionar (un fel de a treia cale) ori, alternativ, tavalugul crizei care sa aduca ca si in decembrie o solutie pre-fabricata peste noapte. Intrebarea ramane : fabricata unde – in aceleasi fetide si cinice laboratoare ?
