De un interes aparte sunt demonstratiile foarte complete cu privire la lipsa culturii managementului de proiect si a culturii parteneriatului pe care programele operationale gandite de Bruxelles nu le pot nici suplini, nici lichida de la sine.
Totodata, autoarea, care nu este doar un profesor, ci si un practician, nu atribuie responsabilitatile acestui partial insucces de pana acum doar autoritatilor, ci si lipsei de incredere, de viziune si de curaj a potentialilor beneficiari.
In acest sens, volumul evidentiaza faptul ca un proiect finantabil prin Instrumentele Structurale (fonduri UE) „nu schimba in nici un caz metodele de managementul proiectelor si nici ceea ce presupune acest proces”.
Demersul Alinei Bargaoanu are si o dimensiune pozitiva pentru ca scoate in relief superioritatea neta a avantajelor accesarii acestor fonduri in detrimentul lipsei de interes sau defetismului referitor la utilizarea acestor oportunitati financiare exceptionale.
Cu toate acestea, efectuand o analiza a campaniilor de promovare a unor programe cu finantare UE, volumul subliniaza ca pana in prezent au fost tiparite foarte putine brosuri cu caracter explicativ, iar acestea se limiteaza la prezentari tehnice mai degraba abstracte, care nu izbutesc sa declanseze un necesar „proces de auto-persuasiune” sau de catalizare a motivarii beneficiarilor si detinatorilor de interese.
In ansamblu, volumul este un indemn la o gandire mult mai apasat proiectiva, la multiplicarea resurselor de co-finantare si la exploatarea inteligenta a tuturor energiilor viabile ale consultantei, apta intr-adevar sa faca fata acestei imense provocari in Romania.
