Pe locul unei „Grossmarkthalle” (hală de comerţ en-gross din Frankfurt), Banca Centrală Europeană (BCE) îşi construieşte un sediu cu o suprafață de circa 186.000 mp. Proiectul combină clădirile istorice cu un bloc turn destinat spațiilor de birouri, de aproximativ 185 de metri înălțime. Bugetul este pe măsură, apropiindu-se de un miliard de euro. Iniţial, terminarea lucrărilor fusese planificată pentru 2008, însă finalizarea a fost amânată până la sfârşitul anului 2011. Aceasta pentru că au fost introduse două noi faze, neprevăzute inițial: una de revizie şi alta de optimizare. Faza de revizie a durat 10 luni şi a fost urmată de cea de optimizare de 13 luni, în cursul căreia s-a reuşit o reducere cu 30 % a costurilor. Întârzierea finalizării proiectului conduce însă la costuri suplimentare cu chiriile. Evident, managementul unui proiect de asemenea anvergură nu putea scăpa atenţiei Curţii Europene de Conturi (CCE). De aceea, instituţia de control şi-a stabilit drept obiectiv evaluarea eficienței operaționale a gestionării tuturor activităţilor privind investiţia în cauză (demarată în anul 2001) şi conformitatea acesteia cu normele în vigoare. De asemenea, Curtea a efectuat şi un „audit de urmărire” cu privire la eficiența politicii de resurse umane a BCE. Accentul a fost pus pe concursul de selecție a proiectului de construcție şi aspectele tehnice ale caietului de sarcini elaborat de BCE. Auditul a luat în considerare, de asemenea, evoluția ulterioară a proiectului privind noul sediu al BCE. În principal, Curtea a evaluat dacă BCE: a pus la punct o planificare şi o structură organizatorică eficiente; a instituit un cadru corespunzător de gestionare a riscurilor (de monitorizare, de control şi de raportare), luând în considerare complexitatea proiectului; a aplicat proceduri adecvate de achiziție, în conformitate cu normele generale aplicabile. Potrivit Raportului CCE (J.Of.U.E. – 2007/C 313/01), s-au constatat anumite deficiențe în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor, dar şi în planul derulării achiziţiilor publice. Până în luna august 2006, Curtea trecuse în revistă registrul riscurilor care fusese întocmit pentru proiectul privind noul sediu al BCE şi care prezintă, pentru fiecare element, o descriere, impactul potențial, măsurile de luat, persoana responsabilă şi stadiul de evoluție. BCE a clasificat peste 100 de riscuri potențiale în registrul respectiv, clasându-le de la nivelul 1 (impact redus şi probabilitate scăzută) până la 25 (impact ridicat şi probabilitate ridicată). Registrul nu oferea întotdeauna o imagine clară a elementelor cu cel mai ridicat grad de risc, a probabilității de apariție a acestora sau a intervalului de timp în care puteau să survină acestea: riscurile nu erau întotdeauna formulate într-un mod coerent şi uneori se făcea confuzie între riscuri şi subriscuri. De asemenea, diversele riscuri de reputație erau dispersate pe tot cuprinsul registrului de riscuri, uneori fiind clasate cu un grad relativ mic, şi în mai multe rânduri s-a trecut în registru numai un subrisc sau s-a omis riscul principal. În privinţa achiziţiilor publice, constatarea a fost că normele şi procedurile generale de cumpărare nu prevedeau o procedură de contestație oficială şi nu defineau criteriile de excludere a ofertelor nefiresc de mici. De asemenea, plafoanele valorice nu au fost actualizate în mod sistematic. Deşi, în general, achizițiile legate de construirea noului sediu au respectat normele şi procedurile
BCE, modul de punctare era uneori neclar şi se baza pe subcriterii care nu fuseseră prevăzute explicit cu titlul de criterii de evaluare. Apoi, cu toate că majoritatea excepțiilor erau autorizate şi justificate corespunzător, au existat cazuri în care justificarea furnizată pentru excepții era discutabilă şi nu era susținută de documente adecvate. În ceea ce priveşte o serie de proceduri de achiziții publice, nu sunt disponibile elemente probante care să ateste că a fost selectată întotdeauna oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere al raportului calitate/preț. În cadrul unora dintre aceste proceduri, nu era definită foarte clar sfera de cuprindere a serviciilor ce urmau a fi furnizate, ofertele prezentau un număr mare de abateri, iar ofertanții selectați pentru negocieri au fost ulterior autorizați să îşi modifice semnificativ ofertele. Curtea a constatat şi deficiențe în controalele efectuate de BCE cu privire la procedurile de achiziții referitoare la serviciile prestate de consultanți externi. Într-unul dintre aceste cazuri, nu existau documente prin care să se poată urmări controalele efectuate de BCE cu privire la modul de punctare a ofertelor. De aceea, recomandările CCE au în vedere ca BCE să îşi îmbunătățească gestionarea riscurilor în cadrul proiectului privind noul sediu şi să îşi consolideze mecanismele proprii de control în cadrul procedurii de achiziții publice, asigurându-se de respectarea pe deplin a normelor aplicabile. Auditul eficienței politicii de resurse umane a scos în evidenţă că BCE doar îşi conturase elaborarea indicatorilor-cheie de performanță pentru activităţile specifice. Introducerea noii versiuni a sistemului informatic care vizează sporirea fiabilităţii şi caracterului complet al datelor privind concediile şi absențele personalului urma să fie definitivată după finalizarea auditului, iar anumite orientări şi proceduri (cele disciplinare sau cele privind munca cu fracțiune de normă), nici nu fuseseră abordate.
