Ma intreb, unde sunt stimulii necesari relansarii noastre economice? Nu vad nici stimuli monetari (in primul rand dobanzi mici), nici bugetari (reduceri de taxe, cheltuieli publice in mari lucrari de investitii s.a). Iar pentru aceasta trebuie sa raspunda atat Guvernul, cat si Banca Nationala.
Initiativa Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” de a acorda titlul de Doctor Honoris Cauza guvernatorului BNR Mugur Isarescu este una cu totul laudabila. Dupa umila mea parere, domnia sa este personalitatea cu cea mai puternica influenta pozitiva asupra destinului nostru postdecembrist.
In toti acesti ani, politica BNR a respirat profesionalism si continuitate, ceea ce a facut din leu o moneda mult mai buna decat economia pe care o reprezinta, a coborit inflatia, a controlat cursul si a creat, dupa depasirea unor incercari tumultuoase in anii 1990, un cadru monetar demn de incredere, relativ stabil, predictibil, in care sa se poata desfasura celelalte politici economice si initiativele private.
Sa nu uitam nici meritele d-lui Isarescu ca prim-ministru. In anul 2000 a facut ordine in sistem, dupa ce fusesem la un pas de a intra in incapacatate de plata, si a pus bazele unui inceput de crestere economica ce avea sa continue pana in 2008.
Domnul guvernator, desi se declara un structuralist, a dus o politica de esenta monetarista, criticata de unii, avand ca principal obiectiv sanatatea monedei, atat cea interna, exprimata prin rata inflatiei, cat si cea externa, exprimata prin cursul de schimb. Si a reusit. Dar moneda si sfera monetara nu pot fi decuplate de procesele din economia reala si nici de politica fiscala, bugetara si de politicile structurale ale guvernului.
Or, aici avem o mare problema, pentru ca guvernele care s-au perindat au dus politici haotice, populiste, lipsite de credibilitate, cu putine exceptii. Nu mai departe decat la sfarsitul lui 2008, de pilda, Guvernul Tariceanu arunca in noi cu bani electorali, iar Banca Nationala era obligata sa vanda euro pe piata si sa cumpere lei pentru a steriliza piata, absorbind excesul de masa monetara. S-au pierdut astfel 1 miliard de euro din rezervele bancii.
De fapt, Mugur Isarescu critica intreaga politica bugetara din perioada 2004-2008 ca fiind „imprudenta si prociclica”. Politicile bugetare e bine sa fie anticiclice, adica in perioadele de avant, cand incasarile cresc, sa se faca economii, care sa fie cheltuite in perioadele de recesiune, pentru a relansa cresterea.
Noi am procedat pe dos, am cheltuit cu asupra de masura si nu foarte eficient tot ce am incasat si, mai mult decat atat, fiind penalizati si de U.E. pentru deficat bugetar excesiv, iar acum, cand am intrat in recesiune, noi adancim criza prin ridicarea poverii fiscale, lovirea IMM-urilor, adica supraimpozitarea a tot ce mai misca prin economie. Supraimpozitarea distruge impozitarea.
Din discursul d-lui guvernator am inteles ca factorul principal fauritor de bunastare pana anul trecut si de criza ulterior a fost capitalul strain, de prezenta mai mare sau mai mica a acestuia depinzand atat deficatul de cont curent, cat si inflatia si cresterea reala a PIB-ului.
Tradus, asta inseamna ca avem un capital autohton sublim, dar care lipseste cu desavarsire, prin urmare suntem cu totul la mana miscarilor eretice ale capitalurilor flotante, care vin si pleaca atunci cand vor, cu toate eforturile autoritatilor monetare de a le domoli intrarea prin cresterea aberanta a rezervelor minime obligatorii (pana la 40%, cand in Europa nivelul e de 2-5%), pentru a nu se crea o supraabundenta de lichiditate, sau de a le opri plecarea prin practicarea unor dobinzi iarasi aberante pentru vremuri de criza (17-20%). Nu se poate, fluxurile si refluxurile acestor miscari de capitaluri sunt mai puternice decat firavele noastre resurse monetare.
Astfel am ajuns sa ne imprumutam, practic sa ne triplam aproape datoria publica externa dintr-un foc, iar domnul guvernator e convins ca asta a fost o masura „buna si necesara”. O fi pentru continuarea politicii de stabilizare monetara a cursului, fara nici o legatura cu fundamentele sale reale si pentru mentinerea in continuare sub control a inflatiei.
Dar acesti bani nu sunt nerambursabili, cum am fi putut beneficia si nu am facut-o de fondurile structurale ale U.E., ei trebuie returnati, iar efortul de rambursare va cadea tot in sarcina contribuabilului roman, ca si in cazul imprumuturilor suplimentare contractate de catre autoritatile locale. Asta inseamna ca o mai putem tarai asa cativa ani, dar, in lipsa competitivitatii, a performantelor economiei reale, a cresterii exporturilor, noi nu vom mai putea continua sa consumam fara sa producem si sa importam fara sa exportam. Scadenta va veni si va fi dureros.
Si atunci, ma intreb, unde sunt stimulii necesari relansarii noastre economice? Nu vad nici stimuli monetari (in primul rand dobanzi mici), nici bugetari (reduceri de taxe, cheltuieli publice in mari lucrari de investitii s.a). Iar pentru aceasta trebuie sa raspunda atat Guvernul, cat si Banca Nationala. Avem in continuare un potential mare de depreciere negativa a cursului, iar anticiparile operatorilor privind economia romaneasca sunt negative, agentiile de rating ne-au descalificat, presa economica internationala ne descrie in culori sumbre, prin urmare Romania apare azi ca o destinatie riscanta pentru investitori.
Cu toate acestea, dl guvernator continua sa creada ca vom avea o criza in forma de V, ca varful acesteia a fost depasit si ca se vede relansarea, ca inflatia e sub control, cursul – de asemenea, iar cresterea nu conteaza, important e sa nu cada prea tare. Pe ce temeiuri se bazeaza acest optimism, eu nu am inteles.
Preocuparea de baza a BNR, din cate am retinut, este sa atenueze amplitudinea fazelor ciclurilor, o politica asa-zisa de „ambiguitate constructiva” (constructive ambiguity), asteptand economia sa renasca pe baza „bunului simt economic”.
Nu stiu de ce (probabil acel animal spirit despre care vorbea Keynes e de vina), dar eu nu cred ca va fi atat de usor si cred ca prudenta bancii centrale e prea mare, ca ea nu ofera economiei stimuli reali in sprijinul relansarii, ca mai mult supravegheaza si gestioneaza imprumuturi.
Nu mai vorbesc despre comportamentul vicios al bancilor comerciale si dezastruos al Guvernului. Iar ca sa inchei, il voi cita tot pe laureatul nostru guvernator: „E greu fara bani, dar e greu si cu bani”. Adanc.
