Nu avem timp sa facem o analiza exhaustiva privind efectele macro-financiare cand o autoritate se hotaraste sa scada puterea de cumparare a populatiei si sa fortifice bancile. Totusi daca vrem sa nu repetam fenomene din trecut, este bine sa privim in istoria recenta a Romaniei.
Finantistul T. Stolojan (in Plangerile Domnului T. Basescu este numit si „Draga Stolo”) Prim Ministru in Octombrie 1991 – Noiembrie 1992, gasind economia romaneasca intr-o situatie foarte grea, una dintre masurile pe care le-a luat a fost aceea de recapitalizare a bancilor. Si decizia si obiectivul erau „bune foarte”… dar maniera Mon Chere … maniera !!! Pentru a salva statul a nationalizat valuta societatilor comerciale si a populatiei pe care le-a obligat sa o schimbe la un curs fix. Cu alte cuvinte a diminuat la maxim puterea de cumparare a populatiei si puterea de a face afaceri si a genera cicluri de productie a Societatilor Comerciale pentru a fortifica bancile.
Primul efect: Dolarul SUA a sarit de la 76.47 lei in 1991 la 307,95 lei in 1992. Adica Romania a parcurs inntr-un an o inflatie de 402.70 %.
Cu vreo luna in urma unul din cei mai reputati analisti si comentatori, Economistul Eugen Radulescu spunea ca Euro o sa fie vre-o 6-7 Lei. Speram si inca mai speram sa nu aiba dreptate … insa daca luam produse etalon international de analiza a puterii de cumparare vedem ca Leul e cam acolo unde a zis Domnul Radulescu. Avem totusi mare nadejde la Domnul Guvernator Isarescu ca nu va ceda tentatiilor de a da drumul inflatiei.
Comentariile dvs. sunt reale. Am trait acele vremuri. Cu un apartament vandut in 1990 iti cumparai doar un covor in 1992. Sa nu uitam acele masuri gen vinderea apartamentelor de stat catre locatari la rate lunare echivalente cu 1 kg ceapa, in timp ce altii au platit toata viata cate o treime din salariu pentru apartament. De asta l-au ales oamenii pe Iliescu, ca a dat pomeni cu costuri ulterioare si noi suntem o tara de pomanari.
Revenind la problema cursului valutar de la momentul de azi, eu consider, daca imi dati voie, ca se impune un euro mai scump care sa stimuleze exporturile si sa scada consumul din import. In definitiv, ce producem si exportam noi romanii? In principal forta de munca. Ce importam? Practic totul, de la legume si pana la electrocasnice. Asta nu poate dura la infinit.
Am senzatia ca ne imprumutam datorita conditionalitatilor UE pe termen scurt legate de deficit si inflatie (tinuta in frau cu ajutorul rezervei valutare marita prin imprumuturi – fapt care tine si cursul la nivelul actual). Dar totul e artificial si va ceda mai devreme sau mai tarziu. Economia reala nu produce si asta e buba. Cred ca ea ar trebui sa fie in centrul atentiei si nu masurile monetare.
Eu sunt doar inginer, si nu economist. Poate gresesc, dar asta e logica mea. Nu ma uit la curs si la inflatie daca asta creste exporturile. Poate e o viziune superficiala. Dar in ultima instanta tot la productie si desfacere ajungem.
Ca sa fim foarte precisi, aşa numita “naţionalizare a valutei”, facuta prin adoptarea H.G. nr.763 din 8 noiembrie 1991 se referea la faptul ca sumele în valuta rǎmase la dispoziţia agenţilor economici, neutilizate pânǎ la data de 31 decembrie 1991, erau preluate automat la rezerva valutara a statului, la cursul de schimb al zilei, fixat de Banca Naţionalǎ (un curs mult mai mic decât cel real). Aceastǎ decizie a fost o adevǎratǎ loviturǎ datǎ investitorilor, deopotrivǎ români şi strǎini, care a afectat pentru mult timp mediul de afaceri datoritǎ neîncrederii în mediul politic autohton. Nici azi nu putem cuantifica cat a afectat aceasta masura credibilitatea Romaniei in 1991. Ce vremuri…
1991, anul celei de-a patra mineriade…
Eheu fugaces, Postume, Postume,labuntur anni, nec pietas moram rugis et instanti senectae adferet indomitaeque morti… [Horatiu]
Doar filosofia si poezia ne-au mai ramas.
Stimate Domnule Popescu,
Multumesc pentru precizari. In esenta fenomenul este acelasi. Azi statul preia bani de la FMI, insa pe seama indatorarii populatiei, si intareste rezerva statului si capitalul bancilor indirect. In plus puterea de cumparare a scazut drastic odata cu marirea TVA cu 1/4 din cat era + diminuarea veniturilor cu 25%. Acestea adunate la care adaugam indicele de inflatie ne dau valoarea artimetica a diminuarii fortei pietei. In plus factorul psihologic … mentalitatea de tipul sa pui deoparte bani albi pentru zile negre” face ca scaderea reala a consumului sa fie si mai mare. Primul efect al scaderii consumului este detonarea ciclurilor de productie si disparitia din piata a unui semnificativ segment de servicii. Iar de aici, in baza logicii ca inflatia e mai buna decat deflatia, nu mai e decat un pas pana la decizia ca pretul Leului trebuie sa scada in raport cu alte Valute. Daca in august 2008 cu un Euro puteai cumpara doar 3.47 Lei in august 2010 cu acelasi Euro puteai lua 4.22 lei …. in conditiile in care pentru un Leu castigat fiecare cetatean depune in 2010 un efort cam cu 50% mai mare decat depunea in 2008. Nu vreau si nu ma hazardez sa fac o predictie ci doar o analiza a ceea ce s-ar putea intampla … sperand totusi din toata inima sa nu se intample.