Ce sunt si mai ales ce nu pot fi Fondurile Europene
~ scurta introducere, grea misie ~
Banii alocati de Comisia Europeana din bugetul UE pentru finantarea proiectelor din statele membre, inclusiv si din Romania n-au si n-ar avea cum sa aiba de a face cu un soi de credit nereturnabil doar pentru a satisface o idee, un vis sau un capriciu personal. Prin asta s-ar putea sa prezinte defectul birocratic atat de neplacut pe care majoritatea il acuza referitor la aceste fonduri.
Dezvoltare comunitara/de grup prin arta compromisului /vs./ apetit egoist
Destinatia precisa a acestor bani europeni a fost indelung sondata si negociata inainte ca sa se treaca la alocarile pe programe si componente: infrastructura regionala, mediu, resurse umane, incurajarea productiei si serviciilor IMM, in conditii extrem de precise si de drastice. Bine sau rau ca se procedeaza asa, este o alta problema, dar aceasta este conceptia generala de tip economie sociala de piata pe care au imbratisat-o inca demult Comunitatea Europeana, implicit si Romania. Fixarea riguroasa a destinatiei banilor reprezinta pe de o parte un fel de obstacol in calea directionarii investitiilor (mai ales in cazurile in care nu s-a negociat indeajuns in favoarea dezvoltarii Romaniei ca economie), dar are avantajul celalalt, al unei capacitati de control mult mai simplu si mai aprofundat a eficientei si corectitudinii cu care s-au cheltuit acei bani.
Altfel spus, fondurile europene reprezinta un fel de compromis rezonabil intre guvernul fiecarei tari in parte, actorii privati care sustin anumite directii de investitii, pe de o parte, si interesele eurocratilor de la Bruxelles pe de alta parte. Miza coerentei utilizarii fondurilor si a realizarii unei mai mari coeziuni social-economice/solidaritati intre regiunile europene mai mult sau mai putin prospere a ramas unul dintre principiile calauzitoare care nu s-a modificat in esenta ncidiodata, de la Parintii fondatori ai UE si pana astazi – chiar daca modul de administrare si control al folosirii banilor a suferit repetate corectii, in ultimii ani in favoarea acordarii unei mai mari autonomii a statelor membre si in defavoarea planificarii centralizate prea draconic de la Bruxelles catre locatiile de interes investitional. S-a mers intr-o directie mai putin federalista decat anterior, in favoarea scepticilor britanici, danezi sau irlandezi care au revendicat o mai mare autonomie decizionala interna. In paralel insa, presiunea multor grupuri de interese preocupate de soarta banilor contribuabilor europeni a innasprit controalele si inspectiile Comisiei si, in paralel, ale Curtii Europene de Conturi de la Luxemburg.
Desigur in cateva cuvinte nu poti spune tot ceea ce nu sunt fondurile europene, dar in orice caz ele pleaca de la premisa dezvoltarii comunitatilor si unor intregi sectoare, pe o logica negociata la nivel guvernamental si nu neaparat sau in primul rand de la nevoile si asteptarile unor cetateni sau grupuri profesionale aparte. Bine sau rau ca se intampla asa, se va vedea abia cand proiectele vor fi fost selectate, implementate si gata evaluate pentru ca acum ar fi destul de usor sa ne revoltam ca nu stiu ce componenta nu se finanteaza, fara sa tinem cont de imaginea de ansamblu, de presiunile pe care le exercita si alte tari sau grupuri de interese si de faptul ca pur si simplu planurile odata votate trebuie, ca si pe vremuri, puse in aplicare, ca la armata, fara cartire.
Necesara spulberare a mitului functionarului european – prea naiv ori prea viclean
Evident, nimeni nu isi face iluzia nici la Bruxelles ca toate fondurile vor fi cheltuite complet si mai ales judicios, in toate regiunile, mai ales. Sunt proverbiale evaporarile de fonduri din anumite provincii sudice ale Europei, dar calculul global ramane in picioare si logica distribuirii banilor nu poate fi schimbata la scara UE doar pentru ca in cutare regiune sunt prea multe „portite mafiote” de partiala deturnare a destinatiei initiale a banilor comunitari.
Cel mai pregnant dezavantaj vine insa din non-interventionismul Comisiei in fazele incipiente ale proiectelor selectate, chiar daca exista suspiciuni intemeiate ca s-au produs anumite favorizari, nereguli etc. Insitutiile UE vin totdeauna abia in fazele ulterioare sa faca acele controale si sa pretinda banii inapoi. Nici furcile caudine ale Comisiei nu sunt perfecte, evident, de aceea exista si Curtea Europeana de Conturi si tendinta accentuata vizibil in ultimii ani ca sa se mearga in directia unui audit unificat, la nivelul tuturor programelor si tuturor statelor membre. Dar pana la acea reforma, mai avem de asteptat …
De ce cheltuirea banilor UE in Romania pare inca in stand by
Deocamdata, adevaratul impas in care se afla soarta fondurilor UE in Romania este dat de slaba capacitate de explicare si de intelegere a rostului lor pur si simplu si in forta neconvingatoare de mobilizare a edililor locali in a cere si produce proiecte realiste, fezabile, cu impact cat mai rapid si cat mai bine promovate ca efecte asupra comunitatilor. Dar, din punct de vedere subiectiv, situatia este de inteles pentru ca ar fi foarte greu plauzibil sa pretindem unor indivizi cum sunt primarii sau noii sefi ai judetelor sa isi schimbe atat de radical modul de gandire si sa treaca de la pozitia de drepti sau de „mari satrapi zonali” la acea de spirite meditative, care sa vada viata ca un Proiect, iar dezvoltarea lor personala sa depinda de forta cu care reusesc sa puna in practica acel proiect sau nu.
Este de presupus de aceea ca pana la urma se va interveni tot piramidal, tot mai mult militareste, de sus in jos, nu in logica unei democratii europene active, dar se vede treaba, dupa 20 de ani, ca boala ceausismului are sechele mult mai greu de indepartat din mentalitate care poate ca se origineaza undeva mult dincolo chiar de blamatele domnii fanariote din cartile noastre de istorie de odinioara. Cu alte cuvinte, pentru ca logica unei dezvoltari si difuzari corecte in cercuri concentrice a ideii de finantare UE sa se produca la cota asteptarilor Comisiei si al unora dintre noi, cei mai naivi si idealisti dintre noi, ar fi necesar ca sa avem cat mai multi lideri, la toate esaloanele, care sa fi scris cu mana lor un proiect, macar o parte a unui singur proiect cu finantare europeana, aprobat vreodata!
Exista dezinteres din partea autoritatilor pentru simplul motiv ca din aceste fonduri nu se poate fura.Daca nu le iese nimic de ce sa isi mai bata ei capul? Lor le trebuie bani din taxe si impozite pe care ii pot baga in buzunarul propriu mult mai usor.
Eu cred, ca in perioada cind s-a negociat si parafat, cei care au pus termenile nu au avut in vedere clar traseul de parcurs. Piramida birocratica a alocarii fondurilor abea acum a luat forma si inca nu este completa. Cea implementarii, rambursarii etc., nu se stie cit de este gata. Doi ani au trecut si noi am inceput timizi sa depunem proiecte pentru acesti fonduri. Toate sunt intarziate, depunerile dar si raspunsurile (nu vorbesc de contractari inca).
Este lipsa de evaluatori – abea acum s-au trezit si cer permisunea sa angajeaza evaluatori externi, si cred inca nu se stie exact cit evaluatori trebuie. Ghiduri ne clare, cu multe corecturi si adaugari. Schimbari de orientare (la POSDRU de ex.), si pot sa continuu asa pe lista.
Totusi, important este ca ne am trezit in sfarsit, depinde si de noi, de efortul nostru, potentiali beneficiari, cit de repede vom intelege si ne vom adapta la obiectivele si cerintele UE pe care trebuie sa le asumam si sa mergem in directia buna.
Va multumim in mod deosebit pentru atentia acordata modestelor opinii si pentru aprecierile ce mi se par foarte sincere si imbucuratoare din punctul de vedere al compatibilitatii de perspectiva. Poate ca daca urmariti in continuare ca si pana acum, am putea colabora cumva pe linia de actiune a Platformei EU-RO Clearing Funds. Pt contactele telefonice, puteti accesa site-ul Casei Europei – HouseofEurope.ro
Cu distinse salutari, S. AVRAM
Interesant si sunt perfect de acord cu dvs. Sunt printre cei care au scris proiecte, au implementat si au asigurat sustenbailitatea peste cei 5 ani din contract. Eu cred ca s-a gresit la negociere. „Marele” negociator Vasile Puscas, laudat de toata lumea care nu are tangenta cu alocarea fondurilor s-a dovedit a fi un esec. Ma rog, vina nu poate fi numai individuala, dar acea echipa de negociere a negociat gresit si acum vedem ca alocarile nu sunt judicioase. Sunt sigur ca au existat si constrangeri, dar faptul ca absorbtia e redusa se datoreaza si alocarii defectuoase. Problema e foarte complexa si intrevad alte negocieri, realocari, etc. Echipa de negociere nu a avut viziunea viitorului Romaniei. problema reala e eficienta cheltuirii banilor pentru viitorul Romaniei> dar nu cred ca si-au pus problema asta negociatorii. Riscam ca aceste fonduri sa nu aduca bunastarea pe care o asteptam si sa fie doar irosire de resursa, in timp ce altii, cu aceiasi bani, sa se descurce mult mai bine.