De cand a aderat la Uniunea Europeana, Romania s-a transformat peste noapte din tara beneficiara a unor proiecte de asistenta tehnica in donatoare de « development aid ». Cum fondurile nu sunt asa mari, tara noastra s-a gandit sa sprijine, in principal, Basarabia. Decizie inteleapta.
Am sunat deunazi la Ministerul de Externe pentru a cere informatii suplimentare asupra modului de depunere de proiecte in cadrul acestei scheme de asistenta tehnica bilaterala. Primisem solicitarea de la niste colegi din Basarabia pentru a scrie o propunere de proiect pe tema « clusterelor » (sunt la moda : ca sa-l parafrazez pe Caragiale, « Anglia are clusterele ei, Franta le are pe ale ei, pana si Austria are clusterele ei..noi de ce sa nu le avem pe ale noastre). Cum fisa de proiect era neclara, mi-am luat inima in dinti si am sunat. De la celalt capat al firului mi-a raspuns o voce suava : « Oana ! ». Eu am raspuns : « Sarut mana, sunt cutare, va sun in legatura cu… » Timp de 20 minute domnisoara Oana nu a reusit sa-mi raspunda la 2 intrebari simple referitoare la solicitant (este din Basarabia sau din Romania) si tipul de partener din partea romana (de stat, privat). La un moment dat , mi-am pierdut cumpatul si abia dupa ce am ridicat tonul spunand ca este inadmisibil ca un reprezentant al Ministerului de Externe, Directia de resort, sa nu poata sa imi furnizeze informatii simple despre proiectele pe care le pastoreste, am primit cat de cat un raspuns. Am construit proiectul pe acest raspuns…dar nu sunt convins ca e bine.
Trec peste aspectul competentei, caci nu este asa, cine poate spune ca e competent ? Murphy spunea ca fiecare ajunge pana la limita propriei incompetente…deci, cu totii suntem mai mult sau mai putin incompetenti – este asadar o chestiune filosofica – insa raspunsul la telefon « Oana » merita sa staruim un pic mai mult asupra lui. Ca sa revenim la Caragiale, in « Caldura mare », feciorul raspunde la un moment dat : « pe stapanul meu nu-l cheama dom’ Costica, e apropitar ! » Ei bine, la vremea cand a fost scrisa, fraza asta nici nu era comica, caci doamna Oana era numai coafeza, cel mult….Astazi, s-au schimbat lucrurile…la Ministerul de Externe se raspunde « Oana ! ». Daca a sunat cineva de la Auswaertiges Amt si i s-a raspuns « Oana », sa nu ne miram ca Germania s-a opus aderarii Romaniei la Schengen. Pana la urma, politica externa nu se construieste cu un Baconschi, ci cu o multitudine de Oane!
Nu rezist, totusi, sa nu ma intorc la filosofia incompetentei : cine crede ca problema majora a Romaniei este hotia, se inseala : este incompetenta !
DC
