Voxpublica e unul din portalurile care imi plac si adesea citesc articole publicate acolo. Azi mi-a atras atentia un articol scris de Dragos Vasile: „Cum am decis sa devin infractor”. E prima data cand il citesc si constat ca are un verb bun, puternic. Va redau mai jos o fraza a lui Dragos Vasile:
„Nu mai există soluţii civilizate, de compromis. Le-am epuizat, sărăcind. Voi face, în fine, ceea ce oricum era înscris, cu litere de aur, în codulul genetic al românului: voi fura statul. {i asta nu e tot: o s-o fac cu plăcere şi în mod repetat. O să-mi fie greu, la început, întrucît – o ştiu de la filosofi – cele mai dureroase deprinderi sînt cele de ordin economic. Dar măcar nu intenţionez să rivalizez cu cei mai hoţi dintre români: politicienii. Mă voi mulţumi cu puţin. Vreau doar să trăiesc bine.”
La fraza asta vreau sa fac oarece comentarii caci mi se pare relevanta pentru starea mentalitatii perpetuate incepand cu anii 60 dincolo de momentul 1989.
Dragos Vasile zice ca ” e inscris cu litere de aur in codul genetic al romanului sa fure statul” Mie mi se pare ca aceasta afirmatie e total nefondata … e ca afirmatia lui Horia Roman Patapievici ca romanii sunt patibulabili.
Eu cred ca lucrurile stau altcumva. Nu vreau sa incep de la domniile fanariote … ca ar fi prea mult de zis, ci doar de la Statul Roman de dupa al Doilea Razboi Mondial. Pana la incheiera cooperativizarii, nationalizarii si a industrializarii socialiste Statul Roman de atunci a furat masiv de la cetateni, de la comunitati, de la Biserici, de la industriasi, de la comunitatile de Rromi, de la comunitatile de Evrei si de Sasi … a luat tot si n-a dat nicdodata nimic inapoi. A trebuit sa vina PCR Reloaded and Remixed (CFSN si toate celelalte formatiuni de dupa ….) ca Rromi sa recapete salbele si aurul confiscat … si asa mai departe … fiecare dintre cei furati a mai recuperat cate ceva. Noul Stat totusi nu se lasa … tine cu dintii de cele furate de Statul Socialist … ca de asta avem cel mai mare numar de procese la CEDO.
In acest hatza „furare-recuperare” totusi propagandele dinainte de 1989 si cele de dupa au reusit sa implanteze mentalitatea ca Romanul fura Statul si nu invers. Mi-ar placea sa clarificam odata pentru totdeauna, dar nu prea stiu cum as putea sa fac: Cetateanul NU fura de la stat si NU are in codul genetic furtul de la Stat, ci doar viseaza cand are ocazia sa mai recupereze cate ceva din cele de care a fost spoliat.
Are un partid ori un guvern ajus la putere dreptul de a pune discretionar taxe si impozite peste gradul de suportabilitate si sustenabilitate a cetateanului? Asta este intrebarea pe care o pun in primul rand clasei politice in Romania. Are statul Roman nevoi diferite ori disjuncte de cele ale cetatenilor sai? La ce foloseste un impozit forfetar daca marea majoritate a detinatorilor de firme le suspenda activitatea ori le desfiinteaza? Una din cele mai interesante teorii economice este cea a relatiei sarcina-levier. Intelegem ca statul poate sa dea sarcini economiei dar pe masura ce sarcinile devin tot mai grele tot statul trebuie sa puna la dispozitie levierele necesare pentru ridicarea sarcinii. Ori de apropape un an si ceva economia romaneasca are parte numai de sarcini … singura forma de levier … nerecomandata caci imbolnaveste de cancer economia … fiind evaziunea sau mai bine zis decizia de a nu participa.
Ma intorc insa la faptul ca propagandele l-au convins pe roman ca cetateanul fura de la stat si nu invers.
Cand cetateanul roman plateste la judecatorie taxa de timbru, ca sa nu se poatea afirma ca a fost furat trebuie sa beneficieze de un proces echitabil. Dar daca la CEDO in cele din urma se dovedeste ca procesul nu a fost echitabil si ca judecatorul a dat o sentinta neconforma cu principiile de drept si legislatia in vigoare nu se cheama ca plata taxei de timbru este furt? Ca statul iti promite un serviciu echitabil si iti da un rebut? Cand cetateanul roman incearca sa recupereze dreptul care i-a fost masluit si furat …. ce face statul Roman? … plateste din buzunarul public, adica baga mana in buzunarul fiecaruia dintre noi si plateste pentru lipsa de onoare profesionala si de probitate a puterii judecatoresti. Aceasta situtie se repeta in sute si mii de cazuri. Modelul cazului Lupsa a deschis o noua era in „indreptatirea celor nedreptatiti in Romania”, in posibilitatea cetateanului roman de a recupera bunurile si drepturile de care a fost deposedat de propriul sistem statal. Si cu toate acestea, desi statul Roman este constant condamnat intr-o serie de spete, judecatorii din Romania „continua sa dea sentinte dupa propria lor convingere”, ignorand total hotararile anterioare ale Curtii de la Strasbourg in spete similare si cunoscand chiar din secunda pronuntarii sentintei ca pagubitul va castiga la CEDO iar Statul Roman va plati din bani publici, luand de la gura Invatamanului, Sanatatii, Agriculturii, Pensionarilor, etc., sume importante. Schema e simpla: „Lasa … ii dam casa astuia ca matale tataie o sa primesti despagubirea „de la stat .. pana la urma nu iesi in pierdere”. Ca statul Roman tolereaza acest comportament si il accepta in frunte cu Guvernul [toate de pana acum] e aceasi poveste. Ministerul Finantelor are la dispozitie posibilitaea de a merge in regres impotriva judecatorilor care dau sistematic aceleasi sentinte gresite in cazurile repetitive [sau „clone romanesti” cum le zic cei de la Strasbourg in batjocura devenita expresie proverbiala]. Totusi MF n-a facut niciodata o actiune in regres. Mai degraba accepta sa fie furat bugetul de stat prin sentinte neconforme decat sa vexeze puterea judecatoreasca.
Cetateanul nu e niciodata intrebat daca vrea sa contribuie la despagubirea lui x, in detrimentul fondurilor de la sanatate, pensii si invatamant, ori daca vrea ca Statul sa puna in sarcina judecatorilor proasta administrare a actului de justitie. Daca dorinta de a nu mai contribui la astfel de scheme a fost numita de propaganda de partid si de stat evaziune ne punem mari semne de intrebare spre ce fel de stat ne indreptam: in nici un caz spre Statul de Drept!
Reflectii similare despre „cine pe cine fura” se poat dezvolta si cu privire la contractele incheieate de stat si cu privire la licitatiile organizate si trucate tot de stat la preturi de X ori mai mari [vezi numai cazul Bechtel … si compara pretul/km negociat de Romania cu pretul/km negociat de … tari vecine ]; si cu privire la achizitii de produse si servicii dirijate subtil din condei in caietele de sarcini … nu mai indrug sirul lor ca le stiti si voi la fel de bine ca mine.
Asadar verbul a fura e doar in codul genetic al celui care a luat intai, cel de la care s-a furat nu fura ci doar recupereaza, ori refuza sa contribuie, evita sa mai participe si se eschiveaza de la partasia intr-un astfel de sistem.
Pentru reflectie o scurta intrebare: Poate fi puternic si prosper un Stat in care cetatenii sunt pe zi ce trece mai saraci si mai ezitanti din punct de vedere social, economic si politic?
