A murit regele! Trăiască regele!
În analiza tehnică, folosirea expresiei „dinţi de fierăstrău” cu privire la evoluţia preţului unui activ sugerează o volatilitate ridicată, într-o anumită perioadă de timp, a acestuia. În cazul cursului valutar al leului aceşti „dinţi” s-au transformat uneori în „colţi”, muşcând adânc în echilibrele macroeconomice.
Anul 2007 a fost anul de graţie, când leul şi-a revenit simţitor, după o perioadă în care a tot pierdut din valoare. Intrarea României în Uniunea Europeană a reprezentat o gură de oxigen pentru acesta, afluxul de capitaluri aducându-l la nivele înregistrate cu cinci ani în urmă.
Desigur, creşterea în putere nu a fost decât o iluzie pentru o perioadă scurtă de timp. Existenţa unui leu apreciat nu a făcut decât să înrăutăţească deficitul balanţei de plăţi şi să calmeze pentru o vreme inflaţia. Între timp, peste ocean se întâmplau lucruri care aveau să ne afecteze în mod indirect şi pe noi. Criza creditelor ipotecare din SUA a stârnit nori de furtună pe pieţele financiare, iar capitalurile au început să se mişte de colo-colo. Nici România nu a fost scutită de astfel de fenomene, deşi creşterea economică anunţa niveluri record. Cu toate acestea, inflaţia a şchiopătat pe tot parcursul anului curent. Perspectiva alegerilor a determinat un comportament iraţional al autorităţilor statului, în multe situaţii. Pomenile electorale nu au încetat să apară, la fel şi stările conflictuale. Împreună nu au făcut decât să atace din nou leul şi să-i scurgă din vigoare.
Ce urmează mai departe? Cât va mai dura domnia leului?
Domnia leului va dura până când va lăsa moştenire tronul voinicului „euro”! Acest lucru se va întâmpla, conform celor plănuite de autorităţi, în anul 2014, după 147 de an de domnie, măsuraţi de la înfiinţarea primului sistem monetar naţional. Ca orice rege puternic, acesta ar trebui să se retragă în glorie, lăsând drept moştenire „regatul economiei” româneşti noii monede la un nivel de performanţă ridicat, conform cerinţelor de convergenţă reală şi nominală impuse de procesul de integrare europeană.
Până atunci leul va trebui să mai ducă multe bătălii în lupta pentru supremaţie! Paradoxal, s-ar părea că luptele se dau cu cel căruia îi va ceda în final locul!
Principalele aspecte de care depinde soarta acestor bătălii sunt: deficitul balanţei comerciale (care ar putea fi corectat pentru o perioadă prin scăderea importurilor ca urmare a devalorizării actuale a cursului de schimb, însă marele deziderat în această direcţie rămâne creşterea şi eficientizarea exporturilor); presiunile salariale în creştere; eficacitatea măsurilor băncii centrale, precum şi dimensiunea rezervei valutare aflate la dispoziţia sa; instabilitatea politică (până atunci România va mai trece de câteva ori prin ani electorali); evoluţia productivităţii în economie; lupta cu inflaţia; deficitul bugetar aflat sub presiunea creşterilor cheltuielilor publice (cele cu salariile bugetarilor şi cele necesare dezvoltării infrastructurii); evoluţiile economiei mondiale sub impactul actualei crize financiare internaţionale.
Astfel, cât timp dinţii de fierăstrău ai cursului de schimb vor rămâne ascuţiţi şi tăioşi, lupta va continua, iar bătălia finală, în care leul îşi va dovedi supremaţia şi va ceda tronul ca un act de glorie învinsului, va întârzia să se petreacă…
Dar, oare, războiul se va termina atunci?
tocmai asta am subliniat si eu pe parcursul celor 2 episoade ale editorialului…instabilitatea politica si lipsa de responsabilitate in prag de alegeri, care, chiar daca din punct de vedere economic, ar putea avea sustenabilitate, din punct de vedere psihologic ar avea efecte perverse, crescand anticipatiile inflationiste. majorarea salariilor unor categorii de bugatari poatefi facuta „plimband” niste sume de la un capitol bugetar la altul, fara a fi nevoie de rersurse suplimentare sau cu presiuni pe deficit bugetar, dar ideea de majorare a salariilor, cu un procent mare si pentru o masa mare de oameni poate starni convulsii la nivel macroeconomic.
Un motiv de ingrijorare l-ar putea reprezenta recentele majorari de salarii, pensii si in general cheltuieli bugetare realizate in scopuri electorale (si poate altele care vor urma la presiunea diverselor categorii sociale), care pot determina repetarea unei experiente similare din Ungaria: pomenile electorale au dus la deprecierea substantiala a monedei.
Desigur, nimeni nu poate ghici evolutia viitoare a cursului de schimb intr-o maniera exacta! In schimb, guvernatorul, prin declaratia care a facut-o, a transmis deja un mesaj in legatura cu atitudinea pe care o va avea BNR in viitor cu privire la evolutiile cursului de schimb: va interveni numai daca este cazul (asemenea ultimelor interventii), dar asta nu garanteaza ca leul va avea o evolutie liniara, fara urcusuri si coborasuri. Nivelul actual al indicatorii macroeconomici cheie (inflatie, deficit balanta de plati, deficit bugetar, crestere economica ridicata, dar conjuncturala) coroborate cu instabilitatea politica in prag de alegeri nu sugereaza altceva decat stare de alerta! Mai mult, aprecierea actuala a cursului de schimb, dupa furtuna ce a fost este tot ca urmare a speculatiilor (care au fost prinse pe picior gresit) si a interventiilor BNR.
Revelator mi se pare comentariul guvernatorului BNR, care spunea ca dupa „decesul” creditelor in CHF, nu se vor simti bine nici creditele in euro. In contextul articolului, asta poate sa ne indice cel putin o volatilitate a cursului de schimb leu/euro pe termen mediu, daca nu chiar posibilitati de depreciere a leului in perioada urmatoare.