Am revenit cu surle si trambite, dupa 0 acalmie de vreo 4 luni. Si ce ? Recent am remarcat pe mai multe canale de televiziune o campanie de reclama buimacitoare cu privire la accesarea fondurilor europene. Vine un tip imbracat de oras cu un desen in mana si zice “vreau sa fac o centrala eoliana”, mai vine o persoana imbracata ca la tara si zice “am auzit ca or venit fondurile de la Europa, vreau sa imi iau niste tractoare si, daca s-ar putea, sa imi fac si o pensiune” iarlista ideilor ridicole si nepotrivite de investitii continua in acelasi stil, cu fiecare declinare diferita a acestui spot publicitar, platit din bani guvernamentali, adica din banii mei si ai dvs., spot care altminteri se incheie in aceeasi nota inselatoare, cu un raspuns aiuritor al celui care aproba fondurile, catre acesti solicitanti diversi si bezmetici: “aveti idei bune, sa vedem si proiectul!”.
Lasand la o parte necesitatile artistice ale unui spot publicitar, banii cheltuiti cu creatia si cu difuzarea acestui spot sunt, in opinia mea, bani aruncati pe fereastra. E clar ca noi romanii avem foarte multe idei (poate prea multe) dar din pacate, multi dintre noi nu reusim sa trecem faza la care de fapt “visam cu ochii deschisi” (sau daydreaming cum spune englezul). Macar Don Quixote, cand se lupta cu morile de vant, avea totusi scuza unei cauze nobile: iubirea (pe cand acum, motivatia noastra tipica este una destul de ignobila: banii). Si vorba unui proverb japonez, “viziunea fara actiune este ca si cand ai visa cu ochii deschisi, in timp ce actiunea fara viziune poate duce la un cosmar“. Ori, cand vad ca o mare parte din populatia asa zis antreprenoriala a romaniei incearca in prezent sa faca proiecte de investitii pentru centrale eoliene (sau intr-un limbaj mai popular, “mori de vant”), proiecte care au venit de nenumarate ori si in Arena Leilor, si pe care le-am dezavuat de fiecare data, din motive economice foarte clare, mi-e teama ca incurajarea acestor aberatii nu ajuta deloc statul roman si dezvoltarea lui durabila. Ar fi excelent daca romanii care chiar pot sa faca antreprenoriat de calitate si sa dezvolte proiecte durabile, de ce nu chiar pe bani europeni nerambursabili, sa fie incurajati sa o faca pe directii realiste, nu sa fie incurajati “sa se lupte cu morile de vant”.
Ca sa mearga mai departe cu aberatia, site-ul guvernamental care vorbeste despre fonduri europene are si o sectiune de FAQ, iar aceasta incepe, ati ghicit, cu o intrebare de genul “doresc construirea unui parc de generatoare eoliene, care sunt pasii care trebuiesc parcursi pentru finantare?”. Poate ca e cea mai frecventa intrebare a vizitatorilor, asa ca poate intr-adevar, toti romanii s-au apucat de construit centrale eoliene! Sau poate guvernul nostru considera ca aceasta este probabil cea mai buna idee de investitii ale unor persoane fizice si juridice private (insa vorbim de companii mici, pentru ca o companie mare, de exemplu Petrom, nu merge pe Internet la site-ul guvernului ca sa gaseasca idei de investitii sau consultanta gratuita), cu utilizarea de fonduri europene: constructia de mori de vant! Multi vor spune “dar ce ai cu centralele eoliene, care e problema ta? Sunt ecologice, produc energie din surse regenerabile si, neavand costuri curente, pot fi niste investitii foarte bune, deoarece produc venituri fara niciun cost”. Problema e in primul rand legata de nivelul ridicat al investitiei (sute de mii de euro pentru un singur generator) si recuperarea acestei investitii intr-o perioada foarte lunga de timp (peste 10 ani). De fapt, ca sa ai randament si sa poti propune o conectare la gridul national, trebuie sa realizezi o intreaga “ferma” sau “parc” de asemenea centrale (sa zicem, cateva zeci de bucati), ceea ce duce investitia initiala la mai multe milioane de euro si necesita suprafete mari de teren (acesta fiind unul dintre motivele pentru care o singura centrala nu e eficienta, deoarece suprafata de teren care trebuie pastrata ca si garda este cu atat mai mica, raportata la totalul terenului, cu cat avem mai multe centrale in ferma).
Cu privire la finantarea care se poate obtine in mod realist, in programele europene despre care vorbim, nu sunt sume atat de mari pe proiect (in afara de proiectele mari de infrastructura, sumele maxime sunt in general pana la 2 milioane euro pe proiect, inclusiv contributia proprie). La final, mai merita precizat ca, si daca ai putea obtine o finantare europeana de cateva zeci de milioane de euro pentru un asemenea proiect, trebuie sa vii cu niste garantii financiare initiale “de acasa” (sub forma unei scrisori de garantie bancara sau a unei investitii initiale) de minim 20%din valoarea proiectului, ceea ce inseamna cateva milioane de euro: asemenea sume nu pot fi mobilizate decat de investitori mari, iata de ce, de fapt, aceste proiecte sunt oarecum “rezervate” tot companiilor mari din domeniul energiei (petrolistii, producatorii de energie electrica, retelele mari de gaze, etc.).
O problema particulara in Romania este ca, pana in prezent, nu exista solutii realiste de conectare la gridul national si nici nu exista o structura clara de subventii pentru producerea acestui tip de energie (asa cum existe in multe state europene sau in unele state americane, o deductibilitate pentru impozit sau o scutire de impozit, plus subventii la pretul kilowatt-ului). Solutia pentru antreprenori: renuntati la morile de vant si concentrati-va pe numeroasele oportunitati reale ale momentului, legate de fonduri UE; nu va mai uitati la reclama aceea idioata si incercati sa vedeti pe documentatia disponibila la agentiile statului ce proiecte se pot cu adevarat aproba si in ce conditii; nu in ultimul rand, incercati sa utilizati fonduri europene pentru afaceri existente sau pentru proiecte deja demarate, mai curand decat sa faceti de la zero proiecte noi doar pentru ca va spune un consultant ca “acestea sunt eligibile, celelalte nu sunt eligibile”.
Iar cu privire la “morile de vant”, e posibil sa avem in urmatoarea perioada surprize de proportii de la producatorii chinezi, care s-au pus serios pe treaba la constructia de asemenea generatoare eoliene ieftine, asa ca dacareusesc sa imparta la 3 sau 4 pretul de azi (asa cum au facut in trecut si cu alte produse, ce e drept uneori cu un rabat serios la calitate), in acel moment chiar si o investitie mica va putea deveni oportuna, pentru ca ar conduce la reducerea perioadei de recuperare a investitiei la doar 3-4 ani, fata de zecile de ani estimati in prezent doar pentru intoarcerea cash-ului investit initial.
