Bugetul Academiei Române (AR) a fost majorat cu aproape 10 la sută față de 2019, ajungând în acest an la 566 de milioane de lei. Sub egida AR activează zeci de institute și centre de cercetare, unele ocupându-se practic de același domeniu. Cel puțin la nivelul directorilor și adjuncților salariile sunt uriașe. Și vin la pachet, în cele mai multe cazuri, și cu pensii, și cu indemnizații.
Am luat cazul Institutului de Cercetare a Calității Vieții, locul unde se vorbește și se scrie foarte mult despre eradicarea sărăciei. Și, vom afla, se și fac bani frumoși tocmai din exploatarea condiției celor mai vulnerabili.
Urmează o poveste despre cumul de funcții, adesea incompatibile, nepotism și elogii peste măsură.
Familia Zamfir
Institutul de Cercetare a Calității Vieții (ICCV) este condus de Cătălin Zamfir (79 de ani), fost decan al Facultății de Sociologie și consilier al lui Adrian Năstase în anii 2000.
ICCV a venit săptămâna trecută cu o soluție de repornire la cheie a economiei. Într-un „raport asupra pandemiei”, sociologii institutului susțineau introducerea unei taxe de solidaritate pentru toți românii cu venituri nete mai mari de 3200 de lei.
Poziția lor a stârnit comentarii acide și o întrebare: e justă propunerea unui nou impozit în condițiile în care mediul privat e deja grav afectat, iar veniturile bugetarilor au rămas neatinse?
Zamfir s-a dezis însă de poziția colegilor săi, în numele libertății de circulație a ideilor. A oferit și propria versiune asupra consecințelor pe care răspândirea virusului SARS-CoV-2 le va avea pe termen lung, într-un alt raport asupra pandemiei, pe care l-a semnat alături de soția sa, și ea angajată a Institutului de Cercetare a Calității Vieții.
De altfel, în siajul ascensiunii lui Zamfir a stat mereu soția sa, Elena. S-au cunoscut pe băncile facultății de Filosofie, în anii ’60. El era preparator, ea studentă. După ce și-au întemeiat o familie, au avut grijă și de ceilalți membri ai ei.
La un moment dat, prin anii 2000, lucrau la Facultatea de Sociologie din București soț, soție, fiică și ginere. Zamfir era decan și consilier al lui Adrian Năstase, soția era șefa catedrei de Asistență Socială și director în Ministerul Educației, iar Luana Pop și Lucian Pop conferențiari. Și nu erau singurele familii care predau atunci la Sociologie.
Revenind la zilele noastre, dacă te uiți pe declarațiile de avere ale soților Zamfir, înțelegi că și-au făcut temeinic temele. Și că s-au îngrijit cel puțin de calitatea propriilor vieți. Aceștia au câștigat împreună, în 2017, numai de la stat, aproape 450.000 de lei, adică în jur de 93.000 de euro pe an.
La un calcul simplu, Cătălin Zamfir a câștigat, lunar, 8.453 de lei din salariul de la institut, 6.189 de lei din pensie, plus 5.916 lei din indemnizația de la Academia Română, un total de 20.558 de lei. Soția sa a mai contribuit la bugetul familiei cu aproape 17.000 de lei pe lună, din aceleași surse (salariu institut+pensie+indemnizație AR).
Cătălin Zamfir are 79 de ani și a absolvit Filosofia în 1962, devenind apoi preparator la catedra de Etică. În 1969 a devenit doctor în filosofie cu o lucrare de sociologie, iar în 1973 a plecat pentru un an în SUA, în calitate de visiting professor la Institute for Social Research din Ann Arbor (Michigan).
Revoluția l-a prins în poziția de conferențiar universitar în cadrul Institutului Politehnic București, la catedra de Filosofie, fiind și șeful colectivului de Sociologie Industrială.
E la conducerea institutului cu calitatea vieții de la înființarea acestuia, din 1990. Recent, instituția a sărbătorit 30 de ani, fiind invitați să vorbească Petre Roman, Emil Constantinescu și Adrian Năstase.
Zamfir menționează, în CV-ul său, că n-a activat în niciun partid politic, după ’89, dar că „am colaborat cu structurile politice care m-au solicitat ca specialist: 1990-1996, 1997-1999, 2001-2004”. Afinitățile sale politice sunt totuși evidente. Zamfir a fost deputat din partea Frontului Salvării Naționale și primul ministru al Muncii și Protecției Sociale din România postdecembristă (guvernul Roman), dar și consilierul de stat pe probleme sociale al lui Adrian Năstase (2001-2004) și coordonatorul tehnic al Comisiei Anti-Sărăcie și Promovare a Incluziunii Sociale, în aceeași perioadă.
De altfel, din calitatea de președinte al Asociației române de Sociologie a redactat o scrisoare deschisă de susținere a lui Năstase, la două zile după arestarea și tentativa de sinucidere a acestuia.
„Îi dorim din tot sufletul însănătoşire grabnică şi puterea de a depăşi aceste momente dramatice prin care trece. Pentru noi este clar că eminenta personalitate, Adrian Năstase, va avea şi de acum încolo o contribuţie importantă în viaţa noastră socială”, scria Zamfir.
Acesta este stilul de adresare în mediul din care face parte Zamfir. La tot pasul vei întâlni eminențe, excelențe și somități academice. Nimic nu e lăsat la rangul de banal.
Zamfir a fost decan al Facultății de Sociologie până-n 2008. În CV-ul său e un capitol pe care-l numește, cu modestie, „contribuții la schimbarea societății românești: reforme sociale, elaborarea de legi… detalii aici.
