Au inflorit salcimii japonezi. Ura! Ura! Ura! Asa-zisele flori sunt niste piticanii inodore, incolore si insipide insirate pe cite un soi de fir vegetal. Tot bulevardul e plin de lipsa lor de miros. Par artificiali cu totul, ca si intreaga zona in care au fost insirati.
Mustele zboara vesele din floare in floare, iar seara, ah seara!, tintarii le iau locul, atunci cind pleaca anticarii loviti in cap de soarele neindurator pe caldarimul incins, la ora cind nu mai iese nimeni la promenada, in faptul serii si vezi doar ici-colo cite un cersetor, cite un ratacit…
Asta in putinele sfirsituri de saptamina cind nu e spectacol urmat de focuri de artificii, caci in rest se dezlantuie trupe de trupe si solisti de fite sa darime Palatul nu alta cu vibratiile lor nepotolite. Ce sa-i faci? E sarcina sa devenim capitala culturala europeana, iar orasul trebuie sa dea impresia ca e viu.
Si ce loc mai bun pentru aceste show-uri tunatoare, de se ascund adinc in chilii clericii de prin imprejurimi si pentru aceste grandioase artificii ce sparie ciinii comunitari, decit in fata subredului Palat? Ce locatie mai potrivita? Fanii innebuniti fug de la sujba de vecernie de la Trei Ierarhi si racnesc aici sa li se para cool. Banii se duc la Primarie…
Am fost simbata si la Ciric, locul unde se taie mai multi copaci. Parcarea de sus era goala, la restaurante doua-trei perechi de indragostiti ai codrului, la plaja nimeni (e drept ca era innorat), pe la chioscurile alea noi, tip jungla, – doi-trei cirnatari, mizerie doldora, iar cit priveste terenul de golf sau pista de biciclete poti cel mult sa rizi cu pofta.
Dar cel mai mult mi-a placut telefericul. Au taiat copacii pe o coscogeamitea creasta inalta de vreo 15 metri ca sa monteze ceea ce pare a fi o jumatate de teleferic schiop calare pe o jumatate de idee de proiect, care nu avea desigur nici un client, dar mi s-a spus ca se poate plimba o suta de metri dus, alta intors. Un fel de „huta-huta”. Mareata ctitorie. Traiasca Europa! Totul era foarte cool-tural.
La Festivalul Educatiei insa s-au intimplat citeva lucruri bune, au fost prezenti citiva oameni educati, pacat ca prezenta universitatilor, chiar inainte de admitere, a fost foarte palida. Iar un astfel de festival fara universitati e ca o ploaie de vara fara ploaie.
Au tunat si fulgerat insa, pe scene mai mult sau mai putin improvizate, fel de fel de artisti, conferentiari seriosi si organizatori harnici ca mustele de pe florile salcimilor japonezi. Am avut sentimentul ca in oras se intimpla ceva, ceea ce poate fi un bun inceput, dar nu ne poate garanta statutul dorit pentru 2021, poate pentru 2051, dac-o mai ramine dl. primar actual, far’ de care nu rasare nici o floare. Un singur lucru nu mi-a placut intrutotul: denumirea si caracterul de festival. Educatia, dupa stiinta mea inseamna ceva mai grav, mai serios, care nu se trateaza la bilci, la festival, ca opusul ei.
Intreg orasul e in sarbatoare, caci salcimii au inflorit taman cind Primaria a implinit 60 de milioane de lei dobinda la creditele contractate si risipite cu voiosie si cind echipa de fotbal, retrogradata cu mult talent inca de la inceperea campionatului trecut, s-a intarit cu finlandezul Petrescu.
Viitorii studenti veniti la inscriere atrasi de Festivalul Educatiei se lasa prinsi si ei in acest fluviu imbatator de fericire cu nuante de extaz si-si chiama prietenii dinspre alte centre universitare, de nici nu stiu cum o sa se descurce acestea fara studenti. Vedeti ce efecte propagate poate avea o simpla floare de salcim inflorita la timp (ei infloresc dupa calendarul japonez)?
Si ce frumos arata bulevardul! Darapanaturile din zona se vad mult mai bine, e un peisaj selenar, vorba aceea: „Un pas mic pentru om, dar mare pentru omenire”. Au mai ramas si vreo doi pictori, doua fete vesele au incercat sa joace sotron pe caldarim si una si-a rupt glezna.
In mare sarbatoare sunt si cei de la RATP, care implinesc 15 ani de cind n-au mai primit subventii de la primarie si se pregatesc sa moara frumos. Prohodul este deja compus, soborul de preoti si diaconi este pregatit, s-au luat si masurile la cosciuge, bocitoarele, pomenile, totulconform traditiei. Am inteles ca se va naste un june prim transportator (tot un fel de „transformator”), cam odata cu noul mostenitor al mostenitorului mostenitorului coroanei britanice. Dar daca acolo se stie deci cine e in spatele sau, la noi misterul e total. Ce se va intimpla de pilda cu patrimoniul RATP? Ce se va intimpla cu salariatii? Cui ii pasa?
Imbucurator e si faptul ca primaria a inceput sa inoveze: deocamdata blocuri cu ferestrele zidite, miine-poimiine tramvaie fara sine (eventual prin furtul sinelor), incalzirea prin tevi verticale, ce leaga apartamentele, dar prin care nu mai trece nici umbra de agent termic, salcimi ai caror flori alunga albinele, credite pentru asfaltari ciuruite si multe altele de-am putea organiza usor si un Festival al Inovatiei Inutile (FII).
Pe calea culturii europene, propunem si un Festival al Infloritilor Salcimi japonezi (FIS, sau Marele FIS), care sa includa ritualul servirii ceaiului, concursuri de ikebane, lupte de sumo, cursuri si concursuri de gheise, de bushido, de politete, de feng shui, de rezistenta la furturi s.a. Sa ne bucuram asadar: au innebunit salcimii japonezi… si voi vreti sa fiu cuminte?