Știre: ”Guvernul a adoptat miercuri un proiect de ordonanţă de urgenţă prin care cele opt Agenţii de Dezvoltare Regională din regiunile de dezvoltare ale României primesc atribuţii şi rol de Autorităţi de Management. Șeful Cancelariei premierului, Ionel Dancă, a anunțat la finalul ședinței de Guvern, că Ordonanța revoluționează sistemul de gestionare a fondurilor europene”. Atât de multă gargară pe centimetru pătrat, mai rar.
De fapt, guvernul tocmai a decis că merită să riște cam doi ani de întârziere în atragerea fondurilor europene din bugetul 2021 – 2027 ca să rezolve o obsesie prost plasată a șefilor de la județe. În restul știrii, Ionel Dancă era în poziția ridicolă de a afirma că Programul Operațional Regional (POR) a fost foarte performant așa că… îl desființează. Complet stupid.
Ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloș, a lansat această idee de transformare a ADR-urilor în Autorități de Management, sub numele de ”regionalizare”. Această etichetă frumoasă a aprins imaginația unora din lumea politică, pentru că pică pe frustrarea legitimă a politicienilor de la nivel județean contra modului în care a funcționat Autoritatea de Management POR, de la Ministerul fost al Dezvoltării.
Însă AM POR nu a DORIT până acum să lase ADR-urilor putere reală. Nu simpla existență a unei Autorități de Management centrale împiedica ”regionalizare”. În schimb, existența ei rezolva niște riscuri care acum vor exploda.
Și ”revoluția” asta nu e nouă, Dancă crede că suntem toți amnezici. Boloș a dat-o ca OUG, una dintre cele 25 date noaptea ca hoții. Am oprit-o atunci: https://tinyurl.com/yy478ea4. Același conținut a fost băgat de PNL în Parlament și a trecut ca lege. OUG de aseară șurubărește aspectele vădit ilegale din actul precedent.
Nici pe departe marea revoluție de la Fonduri. Revoluție la Fonduri ar fi dacă s-ar tăia sporul de 75% dat la toți și s-ar păstra doar pentru performanță. Ar mai însemna introducerea de administratori privați de granturi, evaluarea proiectelor prin bănci, desființarea a jumătate din posturi și orientarea spre evaluarea impactului – nu linsul de hârtii. Aia ar fi revoluție și s-ar putea face acum, când se reașează sistemul pentru noul buget european. A face din ADR niște AM-uri înseamnă doar a ridica în grad 8 instituții și rămâne totul la fel.
În schimb, e un pas foarte riscant. Și acum urmează o parte tehnică, vă rog să aveți răbdare, încerc să o explic cât mai simplu – asta e, dacă nu vorbești cu gargară triumfalistă, realitatea e complexă.
Pentru 8 AM-uri noi, acreditarea se ia de la zero. Acreditarea (desemnarea) e procesul prin care UE se asigură că instituțiile care îi gestionează banii au ce le trebuie pentru a o face eficient. Aceste AM-uri s-au tot schimbat în România, fiecare vine cu fanteziile proprii, fără argumente.
ADR-urile nu au acum capacitatea de a funcționa ca AM-uri. Nu au avut nici atribuții, nici resurse, nici motivare să fie mai mult decât niște organisme intermediare (OI). A le transforma în instituții cu nivel de AM, cere timp. E greu de crezut că Autoritatea de Audit și Comisia Europeană le vor da ușor acreditarea. Și asta nu e o bagatelă, credeți-mă că am muncit enorm în 2016 să acredităm actualele AM-uri.
Procesul de desemnare a durat data trecută 3 ani (2015 – 2017) și a întâmpinat mari probleme (mai ales cu sistemul IT, probleme încă nerezolvate deplin, unde acreditarea a fost obținută pe o soluție informatică hibridă dezvoltată de mine și de Radu Mihaiu în 2016). A continua cu AM POR ar fi asigurat o (re)acreditare rapidă, pentru că nu e considerat un proces luat de la zero. Potrivit regulamentului european aflat acum în trialog, autoritățile de management actuale nu mai trebuie acreditate. Spre deosebire de data trecută, AM-urile existente continuă pur și simplu.
În schimb, a transforma 8 ADR-uri în AM este un proces luat de la zero și riscăm 1-3 ani întârziere. Se ridică întrebarea, ce se întâmplă dacă unul sau mai multe ADR-uri devenite AM nu obțin acreditarea: pe regiunea aceea nu vom avea program operațional regional?
- Deci primul risc cert și complet neprovocat de regulamentul UE ci de decizia lui Boloș: în loc să demarăm imediat prin AM POR, vom aștepta cam doi ani să acredităm 8 AM-uri.
- Al doilea risc, aproape cert: ADR-urile pierd bani în fiecare an în lipsa unei regularizări la nivel național.
Fiecare AM are o sumă de bani pe care trebuie să o cheltuiască în fiecare an aferent principiul N+3. Dacă în 2018 nu s-au cheltuit banii pentru 2015, suma rămasă este pierdută, de pildă. Și în 2018 și în 2019, au fost mai multe ADR-uri care ar fi pierdut bani. Dar cum calculul se face la nivel național, la nivel de AM POR, performanța mai bună a unor ADR-uri a făcut ca per total AM POR să nu piardă bani. Un AM național asigură un fel de găleată mare care scoată cămașa. 8 găleți mai mici reduce masiv marja de manevră și vor pierde bani.
Ambele riscuri sunt de fapt certitudini bazate pe experiențele trecute: acreditarea mult întârziată și pierderea banilor.
De ce ne asumăm aceste riscuri?
Pentru că ”regionalizarea” sună bine. Șefii județeni care conduc împreună ADR-urile cred că Bucureștiul nu îi lasă să facă X sau Y. ”Regionalizare” înseamnă de fapt că 8 șefi de Consilii Județene negociază și împart proiecte, nimic mai mult.
Eu, unul, chiar doresc regionalizare și se poate face o regionalizare eficientă: menținem Autoritate de Management la Ministerul Dezvoltării astfel încât nu mai trebuie să pierdem timp cu acreditarea și, în același timp, prin acte delegate dăm toate funcțiile reale la nivel de ADR: ghidurile de finanțare, evaluarea proiectelor, contractarea, auditul pot fi date către ADR-uri.
ADR-urile pot căpăta substanță reală prin acte delegate care să le dea puterea reală de decizie asupra proiectelor. Poate rămâne la AM POR doar funcția de programare (funcție ce nu poate fi delegată).
Această soluție ar fi oferit regionalizare FĂRĂ RISCURILE de mai sus. Doar că astea nu sunt înțelese la nivel politic și Boloș își servește clientela: vreți banii la voi, poftim!
Nu le zice că le-a băgat mortul în casă, deoarece 1: vor exista ADR-uri care nu vor fi acreditate; 2. Totul va întârzia doi ani și 3. ADR-urile, cu programe operaționale mai mici, sigur vor pierde bani în fiecare an, dacă nu îi absorb la timp.
Sursa: https://www.facebook.com/cristian.ghinea