Intr‑un raport publicat de catre Curtea de Conturi Europeana, se arata ca necesitatea introducerii unei masuri de investitii specifice sectorului vitivinicol nu este justificata, intrucat un astfel de sprijin exista deja in cadrul politicii de dezvoltare rurala a UE. De asemenea, raportul pune sub semnul intrebarii rolul subventiilor acordate de UE pentru promovarea vinurilor, avand in vedere faptul ca acestea erau adesea utilizate mai degraba pentru consolidarea pietelor decat pentru castigarea unor piete noi sau recastigarea unor piete vechi de desfacere.
„Coexistenta unor masuri similare de investitii in cadrul a doua scheme diferite constituie o sursa de complexitate care a condus, in unele state membre, la intarzieri la nivel de implementare sau la o limitare excesiva a sferei de aplicare a investitiilor eligibile„, a aratat dl Jan Kinšt, membrul Curtii responsabil de raport.
„De asemenea, atunci cand contributia UE incita intreprinderile sa reduca proportional propriile fonduri destinate actiunilor de promovare, aceasta contributie devine, in esenta, o subventionare partiala a costurilor operationale ale acestor intreprinderi, ceea ce nu constituie o utilizare eficienta a banilor publici.„
Curtea a constatat ca nu exista suficiente informatii relevante cu ajutorul carora sa se poata demonstra rezultatele directe care pot fi atribuite masurilor. In ceea ce priveste masura privind investitiile, efectele acesteia nu pot fi separate cu usurinta de efectele investitiilor din cadrul dezvoltarii rurale. In cazul actiunilor de promovare, desi exporturile de vinuri catre tari terte au crescut in mod semnificativ in termeni absoluti, auditul a relevat faptul ca vinurile din tarile UE au pierdut cote de piata in principalele tari terte vizate de actiunile de promovare si, de asemenea, ca exporturile de vinuri din UE care nu erau eligibile pentru sprijin au crescut.
In perioada 2009-2013, statele membre au cheltuit pentru masura privind promovarea 522 de milioane de euro reprezentand fonduri UE. Pentru perioada 2014-2018, s‑a inregistrat o crestere substantiala a fondurilor alocate statelor membre pentru aceasta masura (1,16 miliarde de euro pentru tarile UE-27). Avand in vedere dificultatile intampinate de statele membre pentru a cheltui bugetul 2009-2013 alocat initial actiunilor de promovare, exista riscul ca bugetul pentru perioada 2014-2018 sa fie stabilit la un nivel prea mare, punand astfel in pericol aplicarea principiilor bunei gestiuni financiare.
Rapoartele speciale ale Curtii de Conturi Europene se publica pe tot parcursul anului si prezinta rezultatele unor audituri selectate care au ca obiect domenii specifice ale bugetului UE sau aspecte specifice legate de gestiune.
Acest raport special (nr. 9/2014) a examinat intrebarile continute in titlul sau, „Este sprijinul acordat de UE pentru investitii si promovare in sectorul vitivinicol bine gestionat si sunt demonstrate rezultatele acestui sprijin in ceea ce priveste competitivitatea vinurilor produse in UE?„.
Curtea a concluzionat ca gestionarea sprijinului acordat in sectorul vitivinicol pentru investitii si pentru promovare in primii ani acoperiti de audit a fost afectata de deficiente la nivelul conceptiei si al implementarii si ca impactul asupra competitivitatii vinurilor produse in UE nu era intotdeauna demonstrat.
Pe baza observatiilor sale, Curtea recomanda urmatoarele:
Referitor la masura privind investitiile:
Pentru a eficientiza schema de ajutor, Comisia ar trebui sa monitorizeze absorbtia fondurilor, sa analizeze daca exista o nevoie pentru aceasta masura si daca sectorul vitivinicol, in comparatie cu alte sectoare agricole, necesita un ajutor suplimentar pentru investitii; si
Statele membre ar trebui sa atenueze riscul la adresa economicitatii printr-o evaluare sistematica a caracterului rezonabil al costurilor proiectelor si a viabilitatii financiare a solicitantilor. Rezultatul acestor evaluari ar trebui sa fie documentat in mod corespunzator. Comisia ar trebui sa se asigure ca statele membre aplica aceste controale in mod eficace.
Referitor la masura privind promovarea:
Regulamentul aplicabil ar trebui sa restrictioneze posibilitatea ca beneficiarii individuali sa prezinte in fiecare perioada de programare un program de promovare pentru aceleasi tari vizate. Comisia ar trebui, de asemenea, sa limiteze sfera de aplicare a masurii in ceea ce priveste eligibilitatea actiunilor de publicitate pentru branduri si sa puna mai mult accentul pe favorizarea accesului IMM-urilor la masura privind promovarea;
Pentru a reduce la minimum riscul efectului de balast, Comisia ar trebui sa se asigure ca statele membre, in cadrul procedurilor lor de selectie, solicita beneficiarilor sa demonstreze in mod clar ca au nevoie de sprijin din partea UE si ca bugetul UE nu finanteaza costuri normale de exploatare.
Comisia ar trebui sa se asigure ca cheltuielile conexe, cum ar fi cele ale organismelor de punere in aplicare si cheltuielile generale, sunt justificate in mod corespunzator si sunt limitate la un procentaj maxim din costurile totale;
Statele membre ar trebui sa asigure existenta unei piste de audit suficiente care sa permita corelarea fiecarui ajutor pentru promovare cu actiuni precise si documentate in mod corespunzator;
Comisia ar trebui sa solicite statelor membre sa evalueze mai aprofundat rezultatele proiectelor de promovare. In special, rezultatele actiunilor de promovare ar trebui sa fie evaluate mai degraba la nivelul beneficiarului decat pentru intregul sector vitivinicol al Uniunii. Statele membre ar trebui sa asigure o mai buna utilizare a rapoartelor intocmite de beneficiari la incheierea actiunilor de promovare, cu scopul de a evalua si de a compila rezultatele acestora; si
Dupa trecerea unei perioade de timp suficiente, Comisia ar trebui sa analizeze in ce masura bugetul alocat programelor nationale de sprijin pentru perioada 2014-2018 corespunde cu nevoile din sectorul vitivinicol al Uniunii Europene si cu capacitatea de absorbtie a statelor membre. Pe baza acestei analize, Comisia ar trebui sa reajusteze bugetul, acolo unde este necesar, pentru a se asigura ca acesta stimuleaza statele membre sa fie mai eficiente in aplicarea masurilor.
Sursa: Comisia Europeana