Lantul slabiciunilor

Caragiale a realizat o nemuritoare Biblie a societatii romanesti. Maiestria i-a permis sa devina o Biblie universala. Pe toate meridianele si paralele cei care au avut privilegiul sa admire comediile si prozele lui au simtit totala realitate a celor surprinse de marele maestru.

Cum adevarul supara, nu e de mirare ca cei corupti, adulteri, fanfaroni, demagogi, palavragii, analfabeti si semianalfabeti etc s-au recunoscut in aceasta miraculoasa oglinda si nu s-au placut. Dar, in loc sa incerce cit de cit sa se schimbe dupa celebrul adagiu latin „ridendo castigat mores” (razand se schimba moravurile), romanii si toti oamenii in general prefera sa sparga oglinda. Dupa ce a luptat cu prostia, incompetenta, fudulia goala, rautatea, mirlania, lacomia, nedreptatea, Caragiale s-a declarat tacit invins si s-a expatriat. A fost un vot de blam dat societatii pe care prea putin, in ciuda marelui sau talent, a reusit sa o schimbe.

Ce e trist, din pacate, este ca dupa aproape un secol de la moartea sa este mai actual decit oricand. Opera lui ar trebui sa fie lectura obligatorie pentru oricine pretinde o demnitate publica. Coborind in prezent as dori sa subliniez ca despre coruptie se poate vorbi de cind exista Adam si Eva. Dar, ceea ce caracterizeaza coruptia romaneasca azi este omniprezenta ei si polimorfismul ei, mai pe inteles miile ei de infatisari.

Ca o particularizare ma voi referi la citeva manifestari ale coruptiei romanesti. Vrei un loc la gradinita. Nu sunt destule, dar continui sa vrei. Atunci, ori tratezi cu cineva din gradinita, de preferinta directoarea, ori cauti pe cineva care poate convinge pe directoare. La fel la gimaziul de la liceele de elita, la fel la liceu.

Vrei un bilet de odihna subventionat. Sunt putine. Pensionarii stau la rand de cu noapte, cu o energie pe care nu ai banui-o la niste oameni in varsta si bolnavi. Dau peste cap tinerii zdraveni care asigura paza ca sa intre primii. Daca vor sa evite aceste inconveniente gasesc pe cineva care cunoaste pe cineva, care…

In sfarsit un ultim exemplu. Nu poti fi internat in spital din lipsa de locuri. Dar, cunosti pe cineva care cunoaste pe cineva, care muta cativa bolnavi cate doi in pat si tu primesti, nu gratis, o rezerva de doua paturi in care stai singur.
Recunoasteti situatiile? Sunt frecvente.

Asupra subiectului, foarte generos, voi reveni.

SPECTATOR