Cred ca este clar pentru mai toata lumea ca cele 14.000 de firme, care si-au suspendat activitatea la scurt timp dupa ordonanta impozitului forfetar, nu au avut ca motiv al suspendarii lipsa cererii serviciilor ori lucrarilor pe care acestea le prestau. Cererea ramane in piata. Vom vedea cum va fi ea intampinata si ce alte forme de raspuns la aceste nevoi vor fi inventate. Sa speram ca raspunsul la aceste solicitari, care raman in piata nesatisfacute, nu vor ingrosa economia gri ori economia neagra, ci se va face macar pe contracte de presatri servicii/lucrari.
Incercand, probabil, sa aplice una din teoriile economice a lui Keynes – desi ma indoiesc ca Domnul Ministru Pogea auzit de celebrul economist … teorie care spune ca statul are la dispozitie instrumentul fiscalitatii si poate impune “politici contra-ciclice” – Ministerul Finantelor n-a facut altceva decat sa detoneze relatia intre nevoia-cererea de servicii/lucrari/produse si furnizorii acestora. Cererea, nevoia de prestarile pe care aceste 14.000 de firme le faceau nu se va volatiliza doar fiindca vrea Guvernul Romaniei. Doar ca “piata” va trebui sa inventeze alte mecanisme de intampinare a lor.
Un lucru semnificativ, de care n-au tinut cont decidentii, este si acela ca nevoia de a avea un venit pe care o au angajatii acestor firme nu se va volatiliza nici ea. Ba dimpotriva, ca orice trecere de la cald la rece va crea condens pe piata muncii, in primul rand prin ingrosarea randurilor somerilor. Chiar daca cele 14000 de firme care s-au suspendat nu aveau contabil vorbind nici un profit [ori poate erau in pierdere!!!] ele dadeau salarii, plateau impozite, salariile sustineau consumul din care statul oricum lua si la pachetul de biscuti si la inghetata copiilor 19%, ca sa nu mai vorbesc de accizele puse pe alte produse pe care angajatii le consuma daca au un salariu cat de cat acolo. In ecomomia reala o firma nu trebuie vazuta numai in termenii bilantului contabil pe zero ori pe pierdere, ci si in aportul ei la furnizarea de servicii si lucrari [ si aici statul ia TVA adica 1/5 din “trebushoara” care se face] si in contributia ei la mentinera puterii de cumparare a populatiei prin plata salariilor [apropo…din costul total al salariului net de 100 de lei statul ia inca 55 lei, 21 de la angajat si 34 de la angajator].
Aplicarea dislocata de context a “politicilor fiscale contra cicilice”, daca nu va fi suspendata imediat va duce la detonarea in lant a relatiei la vedere intre nevoia de lucrari/servicii/produse si furnizarea acestora. Nevoia ramane in piata, caci Guvermul si autoritatile nu au mecanisme de a suprima nevoia si cerera, dar relatia nu va mai fi la vedere. Politicile Fiscale Contra-Ciclice se aplica cu precautie si tinandu-se cont si de criticile aduse de Hayek, adica contextualizandu-se masura cu dinamica si realitatile din piata. In plus, acelasi Keynes spune ca scaderea consumului si cresterea pesimismului intreprinzatorilor duce la declin economic si creaza recesiune. Exact si intocmai ce s-a intamplat prin masura “impozitului forfetar”.
In acest context “noua economie” care se contureaza in conextul actualei crize mondiale are nevoie de redefinirea notiunii de profit. Daca statul ramane la definita si intelegerea ca profit este doar ce se raporteaza in bilantul financiar contabil si ce poate el sa taxeze si sa bage in “teshkerea”, nu sunt mari sperante ca aceasta criza sa dureze mai putin de 10 ani. Contabil vorbind, SRL-urile si IMM-urile care au in bilant profit 0 – zero [ori chiar pierderi] se aseamana ONG-urilor pe care statul inca le desconsidera, desi acestea creaza o masa de locuri de munca semnificativa in economia reala, dau salarii, platesc taxe si impozite pe proprietati, platesc TVA pe care nu il pot recupera – cu foarte mici exceptii – si in primul rand alimenteaza economia nationala cu fonduri nerambursabile obtinute pe proiecte. Asta e o diferenta semnificativa ce merita subliniata: Daca statul rezolva problemele societatii prin imprumuturi pe care apoi toti le platim cu dobanda, Societatea Civila rezolva probleme cu proiecte care aduc bani nerambursabili si servicii de voluntariat, care au si ele pretul lor, dar pentru care cetateanul nu va fi niciodata impozitat. Ca statul nu si-a propus niciodata sa evalueze aportul la economie al celor care nu raporteaza profit contabil taxabil … asta este o alta chestiune … n-o dicutam acum.
Totusi, in conditiile in care impozitul … forfffetar … a topit repejor 14.000 de firme precum si statutul de angajat a … probabil … mai mult de 50.000 de angajati [nu avem o cifra oficiala inca si nici o estimare de presa, dar presupunem ca media ar fi de 3-4 angajati/firma] Guvernul si Parlamentul Romaniei ar putea lua in considerare o solutie profitabila pentru someri in primul rand: legiferarea Voluntariatului ca vechime in munca. Intai de toate somerii ar avea sansa invete diverse faze ale modului de actiune si interventie prin proiecte, sa deprinda noi abilitati, sa invete noi tipuri de mecanisme de luare a deciziei si de planificare, sa isi laregeasca orizontul si sa isi creasca capacitatea de a relationa si nu in ultimul rand sa deprinda noi competente profesionale, sa exerseze o limba straina, cu sansa de a se angaja chiar la locul unde face activitati de voluntariat. In contextul in care toti tinerii absolventi de liceu ori de facultate se plang ca angajatorii vor experienta, iar angajatorii se plang ca tinerii absolventi nu au abilitatile de care ar avea ei nevoie [unii spun ca nu se pricep la nimic!!!], recunoasterea voluntariatului ca vechime in munca si certificarea activitatilor de voluntariat ca experienta ar fi un pas semnificativ in deblocarea noii dinamici a resurselor umane si in ameliorarea factorului experienta la nivelul economiei nationale. Totusi, voluntariatul nu trebuie limitat la ONG-uri. O lege in acest domeniu ar fi de dorit sa ia in consideratie si firmele ori corporatiile care vor sa isi organizeze servicii de voluntariat.
Pentru moment, ar mai fi de spus ca reactia Domnului Constantin Nita – Ministrul IMM-urilor, Comertului si Mediului de Afaceri, care a declarat ca din toamna s-ar putea reconsidera impozitul forfetar si s-ar putea aplica numai de la 50.000 de euro in sus, reactia Domiei Sale spuneam, este fireasca: daca cei mai multi o sa isi suspende activitatea Ministerul IMM-urilor nu mai are sens. Cat priveste start-up-urile o sa fie mai greu pentru intreprinzatori sa se decida sa deschida o firma noua. Interventia Domnului Ministru e cam tardiva. Ar fi trebuit sa stie ca multe firme s-au deschis in special ca sa implineasca vechimea de doi ani ceruta de UE pentru accesarea fondurilor europene si ca acestea vor fi active in mod real doar dupa ce li se aproba proiectele pe care le-au depus. Daca intre timp au ales sa se suspende va fi o problema si cu capacitatea de accesare a fondurilor … de care oricum se plang partidele din Romania acuzandu-se reciproc ca n-au fost in stare sa organizeze absorbtia banilor europeni … desi cotizam la greu 🙁 Insa … precum ati auzit si voi … Comisia pentru Drepturile Omului din Bundersatg o sa ne taie macaroana si o sa patim ca Bulgarii. Asa ca … de premizele accesului la fonduri s-ar putea sa nu mai fie nevoie … deocamdata 🙁
