Noua „noua economie”

Dar si in cel mai fericit caz, in care iesirea din recesiune se va dovedi durabila, efectele crizei vor fi resimtite inca ani grei, datorita deficitelor bugetare si datoriilor publice uriase ale unui numar foarte mare de tari si menaje, caderii investitiilor, a ajutoarelor sociale, ceea ce va afecta puternic reluarea cresterii, dar si stabilitatea sociala.

Avem nevoie de o noua „noua economie”. Cea veche zace in ruina, intr-o criza ce pare ca nu se mai termina; ba chiar Nouriel Roubini avertizeaza asupra unei recaderi in recesiune in 2013, cu o America ce si-a atins gradul maxim de indatorare, in care statul Utah a reintrodus aurul cu functiuni monetare, dind astfel o lovitura din interior dolarului, cu o Europa in care Austria isi vinde muntii, iar grecii marea, cu o Japonie la pamint, o China ce-si pierde din avint etc. De o marime fara precedent, ajutoarele financiare si monetare acordate de statele puternice propriilor banci si companii par sa fi prelungit doar agonia, fara sa se rezolve cauzele prabusirii. De pilda, americanii continua sa emita dolari in exces, ceea ce duce la inflatie generalizata, datorita rolului de moneda de referinta al dolarului in sistemul monetar international. Adica, un altfel de a spune „cadem noi, dar nici voi nu traiti bine si, la o adica, va si bombardam”. Astfel, in absenta adevaratelor reforme, inca nu putem vorbi despre o revenire consecventa. Mai mult, masuri neglijente au creat noi bule financiare, in timp ce economia reala sufera din lipsa de lichiditati. Daca si acestea explodeaza, ne asteapta depresiunea.Dar si in cel mai fericit caz, in care iesirea din recesiune se va dovedi durabila, efectele crizei vor fi resimtite inca ani grei, datorita deficitelor bugetare si datoriilor publice uriase ale unui numar foarte mare de tari si menaje, caderii investitiilor, a ajutoarelor sociale, ceea ce va afecta puternic reluarea cresterii, dar si stabilitatea sociala. Oricum am privi, perspectivele sint inspaimintatoare. Dupa cum considera Ha-Joon Chang, in lucrarea 23 de lucruri care nu ti se spun despre capitalism, Polirom, Iasi, 2010, aceasta catastrofa este rezultatul ideologiei pietei libere, la putere dupa 1980. Aceasta ideologie sustine ca piata trebuie dereglementata, liberalizata, iar activele privatizate pentru ca eficienta sa fie maxima, aceasta in ideea ca actantii privati stiu cel mai bine cum sa-si utilizeze resursele, fiind rasplatiti pe masura. Afacerile ar avea deci nevoie de libertate deplina pentru a maximiza producerea de avutie, de care beneficiaza intreaga societate. Actiunea guvernului nu face, in acest sens, decit sa limiteze productia de avutie si sa reduca eficienta economica si sociala, din ratiuni egalitariste gresit intelese, ele neavind la dispozitie nici informatia direct de pe piata si nici motivatia omului de afaceri.

Ca urmare, s-a produs un proces intens de liberalizare-dereglementare-privatizare al intregii economii (industrie, comert, finante, investitii etc), insotit de reduceri fiscale si de cheltuieli sociale. Aceste politici urmau sa asigure o societate mai dinamica si mai prospera, potrivit metaforei conform careia marea ridica toate barcile. Numai ca, dupa frenezia anilor 1990, rezultatul s-a dovedit a fi mai curind unul opus, exprimat prin incetinirea cresterii, agravarea extrema a inegalitatilor, foarte multa incertitudine si instabilitate, specula si frauda, velocitate si volatilitate. O vreme, problemele au fost mascate de expansiunea creditului, in special a celui pentru consum. Cea mai grea situatie au inregistrat-o tarile sarace, iar noile puteri emergente (tarile BRICS), care au avansat rapid in aceasta perioada, si-au liberalizat doar partial economiile, refuzind liberalizarea deplina, iar succesul lor mi se pare cu atit mai interesant.

Se pare astfel ca reteta succesului e mai curind o mixtura stat plus piata, cu reglementari si liberalizari specifice, cel putin asa considera Ha-Joo Chang, care este un discipol al lui Joseph Stieglitz (se cunoaste mina maestrului) si unul dintre cei mai iconoclasti economisti actuali. Pe scurt, autorul demonteaza 23 de mituri despre capitalism, criticind doctrina neoliberala care ofera solutii de-a gata pentru orice problema. De asemenea, el critica globalizarea, cultul banului, inegalitatea, lacomia, sustinind ideea ca piata libera nu lucreaza in favoarea oamenilor, fiind o cale ineficienta de a gestiona economia, sustinind o guvernare puternica, activa si un capitalism diferit de cel al pietei libere si indemnind la reconstruirea completa a economiei mondiale, intrucit cea actuala ar fi esuat. „Ca sa-l parafrazez pe Winston Churchill, capitalismul este cel mai rau sistem economic, cu exceptia tuturor celorlalte. Nu sint anticapitalist sau anarhist – afirma Chang -, sint partizanul succesului capitalismului. Dar versiunea raspindita in ultimele doua-trei decenii este o versiune extrema a capitalismului pietei libere care, in pofida afirmatiilor economistilor, nu e nici singura si nici cea mai buna cale. Exista mai multe versiuni de capitalism, iar in volum arat ca tarile care au adoptat un altfel de capitalism au reusit mult mai bine”.

Astfel, aflam de la Chang ca nu exista piata libera, ca firmele nu trebuie sa fie conduse in interesul proprietarilor, ca majoritatea oamenilor din tarile bogate sint platiti mai mult decit ar trebui, ca masina de spalat a schimbat lumea mai mult decit internetul, ca cresterea stabilitatii macroeconomice nu a facut economia mondiala mai stabila, ca politicile pietei libere nu imbogatesc aproape niciodata tarile sarace, ca si capitalul are nationalitate, ca nu traim intr-o era postindustriala, ca S.U.A. nu au cel mai inalt nivel de trai din lume, ca Africa nu este sortita sa ramina subdezvoltata, ca guvernele pot selecta cistigatorii, ca oamenii bogati devin si mai bogati in timp ce marea masa saraceste, ca managerii americani sint platiti prea mult, ca oamenii din tarile sarace sint mai intreprinzatori, ca lucrurile nu trebuie lasate in voia pietei, ca doar mai multa educatie nu poate duce la imbogatirea unei tari, ca ce e bine pentru o firma nu e neaparat bine si pentru o tara, ca traim si astazi in economii planificate, ca egalitatea de sanse poate sa nu fie echitabila, ca un guvern puternic ii ajuta pe oameni sa fie mai deschisi la schimbare, ca pietele financiare trebuie sa devina mai putin eficiente, ca o politica economica buna nu are neaparat nevoie de economisti buni si inca alte lucruri ce desfiinteaza tabu-uri consacrate.

One Reply to “Noua „noua economie””

  1. Tiberiu,

    Cartea lui Chang poate fi bine scrisa si atractiva, cu idei faine si lucruri la care visam toti insa:

    1. Faptul ca „bogatii devin tot mai bogati si saracii tot mai saraci” nu e din vina Pietei, ci pentru ca statele favorizeaza anumite firme si le dau contracte din bani publici.

    Ca exemplu: Nu piata a oferit un contract de zile mari lui Bechtel ci Guvernul USA si Guvernul Romaniei (dupa marturia fostului ministru Mitrea contractul a fost semnat de el (Mitrea) si de un secretar de Stat al SUA).

    Cu siguranta piata ar fi avut alte optiuni.

    Dar, se intampla peste tot ca Statele sa aiba firme favorite si sa le dea contracte din bani publici, la preturi distorsionate (intotdeauna mai mari decat ar fi pretul daca Piata ar fi libera) ceea ce conduce si la inflatie. Adica dupa ce ca valorile publice sunt spoliate pe constracte directionate si uneori nefolositoare (vazi parcuri si stadioane in mediul rural), spolierea se dubleaza si prin inflatie.

    2. Nu PIATA a salvat pe bani publici excroci care au emis subprime fara acoperire reala ci STATUL. Statul a facut un bailout din banii publici, castigati cu sudoare in economia reala a SUA.

    Statul a luat bani din economia reala si i-a bagat in economia fictiva generata de cateva banci conduse de excroci.

    3. Daca Piata ar fi cu adevarat libera in negocieri si in contracte s-ar reflecata cu adevarat ceea ce Economia Reala numeste „Interesul Optimizat al Partenerilor la Pretul Optim”. Dar cand contratele sunt date pe ochii frumosi in pret intra si alte interese care nu au nicio legatura cu actul economic.

    4. Repet: Nu PIATA este cea care arunca, zvarle, banii din Economia Reala in Excrocherii de Consjuntura ci Statele fac asta.

    Consecinta: Economia Reala e lasata fara resurse, iar sacii excrocilor sunt garnisiti cu bani care nu se intorc in Piata decat foarte lent si de obicei numai prin taxele pe consum.

    5. Sa mai studieze domnul Chang ceva economie, iar daca se apuca si de scris … sa nu construiasca demersul sau pe premize false … si mai vorbim dupa …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

scroll to top