Aşa cum una din definiţiile date acestui proces spune „managementul riscului este o călătorie nu o destinaţie”, înţelegem că în managementul riscului nu este atât de importantă metodologia aleasă sau finalitatea dorită, care evident este asigurarea succesului proiectului, ci mult mai importantă este implicarea activă la nivelul fiecărui subproces, utilizarea unor sisteme automatizate de analiză şi măsurare a riscului ce au menirea de a uşura munca omului, derularea unui corespunzător program de monitorizare şi control a riscului pe întreaga durată a ciclului de viaţă a proiectului şi introducerea în acest program a practicii comunicării şi documentării despre riscuri.
De altfel, unii autori privesc această ultimă menţiune ca şi proces de sine stătător a managementului riscului, numit Risk Knowledge Transfer, ce ar putea conţine activităţi de informarea participanţilor la proiect sau evaluarea şi documentarea succeselor / eşecurilor rezultate în urma metodologiei alese.
Ironic, aplicarea cu mare convingere a unui singur model, dă naştere la un nou tip de risc, şi anume riscul de model.
Citiţi articolul complet pe site-ul www.managementul-riscurilor.ro.
