OBLIGATIVITATEA INFORMARII CU PRIVIRE LA AVANTAJELE MEDIERII

Despre Raportul dintre Obligatia Mediatorului de a Emite Certificat de Informare si Deontologia Profesionala

Odata cu intrarea in vigoare a noilor Coduri de Procedura, odata cu noua legislatie in domeniul Medierii si obligativitatea de a participa la o sedinta de informare cu privire la avantajele Medierii, sub sanctiunea inadmisibilitatii cerereii de chemare in judecata [sanctiune ce va deveni activa incapand cu 15 August 2013], in mediul de afaceri, la mesele rotunde organizate de Facultati de Drept, precum si in asociatiile profesionale ale Mediatorilor a aparut o noua intrebare legata de o situatie care in Romania are mari sanse sa se intample frecvent:  Situatia in care cineva stiind ca doar informarea cu privire la Mediere este obligatorie si nu exista nicio obligativitate de a opta pentru Mediere, vine si cere mediatorului Certificatul de Informare spunand deschis ca nu ia in considerare Medierea ci vrea sa mearga direct in instanta de judecata.

Situatia intr-adevar poate fi dilematica si pentru Mediator. Pe de o parte e de apreciat sinceritatea persoanei care declara direct ca nu este interesata de Mediere, pe de alta parte profesia de Mediator are niste rigori pe care cel care a imbratisat profesia si o practica trebuie sa le respecte. Voi incerca sa contribui la lamurirea chestiunii si sa fiu cat mai inteles de justitiabili, de mediul de afaceri si de colegii Mediatori.

Pentru a incepe un proces de Mediere, Mediatorul are inainte de toate obligatia de a constata daca partile au un conflict real si daca exista sanse de mediere! Mediatorul trebuie constate daca este ceva de mediat si ce anume si-ar dori partile sa medieze, adica ce ar fi de mediat? Etapa in care face aceste constatari se numeste in literatura de specialitate Examinarea sau Analiza Restaurativa. Este etapa in care Mediatorul analizeaza daca exista sansa unui acord, caci uneori e posibil sa nu existe ab initio sansa de Acord de Mediere! Spre exemplu, in celebrul conflict de la Hadareni, cand s-au discutat daunele in civil pentru incendierea caselor romilor toata lumea a ridicat din umeri … cei care incendiasera nu aveau para chioara … si ca sa inchei un Acord de Mediere doar cu oferta de scuze si acceptare de smerita parere de rau … nu prea se poate! … adica se poate, dar nu e nevoie de Acord de Mediere! Asadar, la Hadareni pe daunele in civil nu era nimic de mediat, precum nu era de mediat nici in aspectele ce priveau materia drepturilor omului.

Pe scurt, daca Mediatorul constata ca partile nu isi pot oferi una alteia masuri reparatorii, nu e nimic de mediat. E o chestiune de deontologie profesionala ca Mediatorul sa spuna partilor ca nu se poate media un conflict in care o persoana pagubita cere daune de sute de mii de euro iar un faptuitor nu poate prezenta decat scuze. Examinarea Restaurativa se face dupa un protocol clar si este un pas obligatoriu in partea premergatoare procedurii de Mediere. Mediatorul are obligatia sa discute cu partile (separat si impreuna) apoi are obligatia sa constate daca conflictul este real sau imaginar; in cazul in care este real are obligatia deontologica sa spuna partilor daca speta lor se poate media ori nu.

Daca avem de-aface cu un conflict imaginar … nu se mediaza! Spre exemplu: cand o ruda a directorului de la firma Z cere directorului adjunct justificari de ce s-a mutat in acelasi bloc cu ei la o luna de la primirea functiei … si colac peste pupaza vine si solicita Mediere si vrea sa invite Mediatorul pe adjunct la o sedinta … e clar ca nu e nimic de mediat si ca avem un conflict imaginar!

Tot in Examinarea (Analiza) Restaurativa, Mediatorul constata daca natura conflictului priveste Drepturile Omului sau tine de Civil, Comercial, Drepturile Consumatorului, … etc. Daca natura conflictului tine de Drepturile Omului nu se mediaza, caci Drepturile Omului nu sunt negociabile, acestea fiind in competenta Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, nu in competenta Mediatorului. Deasemenea, nu se mediaza conflictele care tin de cognitie … conflicte care trebuie sa ajunga la Psihoterapeut nu la Mediator, caci Mediatorul nu este si nu trebuie sa devina un vindecator de tulburari  sau o trambulina pentru procesomani.

Prin urmare, Mediatorul trebuie sa faca o Analiza Restaurativa, sa vada daca exista un conflict real si daca acesta poate fi mediat. Conditia sinequanon in care Mediatorul poate face o analiza corecta este sa vorbeasca cu toate partile in conflict. Doar dupa ce a vorbit cu toate partile, Mediatorul poate spune cu deplina responsabilitate deontologica si profesionala: “Da! Acest conflict se poate media!” Apoi, daca e vorba de un conflict real informeaza partile cu privire la avantajele Medierii si le da un Certificat de Informare cu privire la avantajele Medierii.

Daca Mediatorul constata ca nu este nimic de mediat informeaza partile in mod onest ca situatia lor nu se poate media si ii indruma catre alte foruri: CNCD, Avocatul Poporului, Politie, Instantele de Judecata, CEDO, DGASPC daca situatia conflictuala are legatura si cu interesul superior al unui minor, etc. Nu-i mai informeaza cu privire la avantajele Medierii, caci nu este cazul, si prin urmare nu le da Certificat de Informare. Ce sens ar avea sa-l informezi pe un cetatean cu privire la avantajele Medierii si sa il faci sa isi inchipuie ca situatia lui se poate rezolva prin Mediere daca lucrurile ar sta altfel? In circumstanta in care dupa Examinarea Restaurativa Mediatorul constata ca nu se poate aplica Medierea, tot ceea ce poate face, daca partile insista, este sa redacteze un proces verbal in care consemneaza ca a facut o examinare a conflictului si le-a informat pe parti ca speta in cauza nu se poate media. Simplu spus, facand asa Mediatorul are un comportament deontologic si nu hraneste partile cu iluzia ca situatia lor se poate media … doar asa ca sa incaseze un onorariu!

In situatia in care avem un conflict ce tine de natura drepturilor, Mediatorul, ca oricare cetatean onest, asa cum am spus mai sus, recomanda partilor care solicita Medierea sa mearga la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, care este autoritatea nationala in materia Drepturilor Omului. Iar, in situatia in care constata ca are de-a face cu un conflict imaginar il indruma pe solicitant, cu bandete si discretie in alte directii …! Din cate stiu eu procesomania … ramane o manie si nu se trateaza prin Mediere. Mediatorul nu este obligat sa dea unui procesoman liber acces la activitati de hartuire a altor persoane in si prin justitie!

In cazul in care constata ca are in fata un personaj procesoman care nu urmareste sa gaseasca o solutie, ci doar sa hartuiasca un alt cetatean in justitie, Mediatorul trebuie sa fie deosebit de atent! In ultimii 20 de ani s-au facut studii serioase pe hartuirea prin justitie si acest tip de comportament este deja catalogat in DSM ca o tulburare de comportament. Daca cineva vine la Mediator si vrea / solicita Certificat de Informare [cum ar putea dori un personaj ce se incadreaza in profilul / situatia de la care am pornit acest articol] fara sa puna la dispozitia Mediatorului minimele date despre partea cu care este in conflict, despre situatia in care se afla, despre raporturile dintre parti, despre identitatea partii sau partilor cu care este in conflict – prin aceasta nedand posibilitatea Mediatorului sa verifice daca persoana cu care pretinde a fi in conflict este reala si traieste la adresa x, pe o strada din lumea reala – un astfel de personaj nu poate primi, sub nicio forma si in nicio circumstanta un Certificat de Informare cu privire la Mediere.

Interactiunea Mediatorului cu toate persoanele ce se presupune a fi parti intr-un conflict este obligatorie inainte de a emite un Certificat de Informare. Asadar, in situatia in care cineva vine si cere Mediatorului Certificatul de Informare spunand deschis ca nu ia in considerare Medierea, ci vrea sa mearga direct in instanta de judecata, acel cineva trebuie totusi sa puna la dispozitia Mediatorului suficiente date cu privire la conflict si la parti, incat Mediatorul sa poate face o examinare (analiza) restaurativa corecta, iar in urma acesteia sa aduca la cunostinta partilor de o maniera deontologic ireprosabila, daca situatia lor poate fi mediata sau nu … si in functie de rezultatele constatarii sa le faca sau nu informarea cu privire la avantajele medierii, conform prevederilor legale.

Mihail Brinzea,

Mediator

About Mihail Brinzea

La scurt timp dupa ce Medierea a devenit procedura legala in Romania prin Legea 192/2006, in 2008 m-am autorizat ca Mediator. In Decembrie 2009 am fondat cu un grup de specialisti, Mediatori Autorizati ca si mine, Colegiul Mediatorilor, Asociatie Profesionala, care se ocupa structurat de dezvoltarea profesionala a membrilor, de educatie si formare in prevenirea conflictelor (nu doar in corporatii si comunitati), promovand Medierea ca alternativa de rezolvarea a conflictelor, nu numai pentru ca este mai eficienta ci si mai durabila. Medierea este o procedura legala prin care ambele parti castiga (Legea 192/2006 si 370/2009) prin care spre deosebire de instante – unde unul dreptatea nu poate fi data ambelor parti, unul pierde altul castiga – in Mediere ambele parti isi administraza dreptatea, caci ele produc – dupa o procedura bine definita – solutia conflictului in care se afla. Am pregatire in domeniul programelor de finantare pentru dezvoltare, al managementului programelor si proiectelor, precum si in domeniul Relatiilor Internationale de Cooperare pentru Dezvoltarea Societatii Civile. Am participat la diferite cursuri de formare, programe de training, pe tema finantarilor nerambursabile. In 2007 am absolvit Cursul de Specializare Post Universitara in Management si Relatii Economice Internationale la Academia de Studii Economice din Bucuresti. In 2008 am absolvit cursul de Expert Achizitii Publice si cursul de Mediatori (avand competente inclusiv in medierea conflictelor in domeniul economic). Sunt Formator si Evaluator certificat de Ministerul Muncii Familiei si Egalitatii de Sanse si de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Timeretului. Din anul 2007 cooperez cu Consiliul National Pentru Formarea Profesionala a Adultilor avand ca atributii evaluarea de competente profesionale si evaluarea programelor de formare profesionala pentru autorizarea furnizorilor de formare profesionala in domeniile formarii si managementului. Pana in 1996 am lucrat ca redactor si traducator de limba Engleza in institutii ale Patriarhiei Romane. Am o buna pregatire profesionala in domeniul Istoriei Religiilor si in domeniul relatiilor Ecumenice Internationale, preocupari de studiu cu privire la impactul social al doctrinelor religioase si influentele acestora in dezvoltarea comunitara, in afirmarea valorilor individuale si sociale, precum si la tendintele institutiilor religioase de a determina si contribui, teoretic si practic la evolutii de tipul economiilor sociale. Intrucat am studii de Master in Teologie si in Statele Unite ale Americii si cooperez prin natura serviciului cu Biserici din Europa de Vest, cunosc nuantele si modul diferit de relationare institutional sociala in materie de politici pentru comunitate, avand preocupari de studiu comparativ in acest domeniu. Am fost membru (2 mandate in Comisia Biserica si Societate – institutie de relationare a Conferintei Bisericilor Europene cu Comisia Europeana si cu Parlamentul European). Domeniul de activititate Din anul 1996 lucrez ca angajat al AIDRom, in domeniul atragerii de fonduri nerambursabile pentru dezvoltare comunitara si imbunatatirea serviciilor sociale si de educatie in Romania avand atributii in: – Conceperea strategiei de formare a asociatiei si a institutiilor partenere; – Atragerea resurselor financiare necesare strategiei; – Coordonarea programului Traning for Transformation; – Coordonarea echipelor de traineri si consultanti; – Evaluarea proiectelor inaintate spre finantare de organizatii neguvernamentale; In 2007 am fost ales Secretar General al Forumului Regional pentru Drepturile Omului in Romania si mandatul pe care l-am asumat are ca prioritate implementarea sporita a articolelor 22 si 26 din Carta Universala a Drepturilor Omului.

One thought on “OBLIGATIVITATEA INFORMARII CU PRIVIRE LA AVANTAJELE MEDIERII”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.