În ultimele zile, piaţa monetară a fost puternic încercată de atacuri speculative succesive. „Banii fierbinţi” ai speculatorilor s-au îndreptat asupra ţării noastre asemenea unui vulcan în erupţie. Acest lucru ne-a demonstrat o realitate de necontestat: criza financiară internaţională pornită de peste ocean nu ne poate ocoli, dimpotrivă, poate intra ca un virus periculos în organismul plăpând al economiei româneşti, cu un sistem imunitar slăbit de deficitul extern, presiuni inflaţioniste, tensiuni politice, revendicări salariale etc. Dar, sub deviza luptelor de la Oituz şi Mărăşeşti – „Pe aici nu se trece!”, BNR a „răcit” puternic fierbinţeala acestor bani speculativi.
Am fost încercat în acelaşi timp de un sentiment de mândrie, dar şi de mâhnire. Am fost mândru penru că avem o bancă centrală matură, care a reacţionat cu profesionalism, folosind toate mijloacele, inclusiv persuasiunea, pentru a păstra stabilitatea. Am fost mâhnit pentru că am constatat că la vreme de răstrişte s-a dovedit că unele bănci pot „trăda” pentru un pumn de arginţi, subminând stabilitatea financiară şi încrederea în acesta. Sistemul bancar românesc a pierdut de mult sentimentul de patriotism, o dată cu pătrunderea masivă a capitalului străin. Peste 80% din sistemul bancar autohton este deţinut în prezent de capitalul străin. Această situaţie a adus şi lucruri bune, dar şi obiceiuri nesănătoase.
Astfel, comportamentul nesăbuit al băncilor a fost vizibil în piaţa monetară interbancară prin practicarea unor dobânzi în faţa cărora ar fi pălit până şi cămătarul din Veneţia, hulit de Shakespeare în piesa sa. Unele bănci au uitat cu desăvârşire menirea socială cu care au fost înzestrate, aceea de a pune umărul la dezvoltarea economică şi nicidecum la amplificarea turbulenţelor în economie. Criza de lichidităţi proliferată nu indica decât faptul că unele bănci au înghiţit cu nesăbuniţă contracte speculative care nu mai puteau fi digerate.
Chemate la judecată de către guvernator, unele bănci „de prestigiu” au dovedit faptul că sunt conduse de diletanţi şi iresponsabili, care, în goana după câştiguri, uită sentimentul realităţii. Explicaţiile puierile sau tăcerea cu sentiment de vinovăţie ce au urmat nu fac altceva decât să întărească această realitate.
Ceea ce este şi mai revoltător este faptul că în condiţiile în care statele lumii încearcă să facă eforturi uriaşe prin pomparea de bani publici în instituţiile financiare zguduite de seismele crizei, acestea din urmă, viciate, intră din nou în jocuri de ruletă. Numai că aceste jocuri de ruletă ajung să devină „ruletă rusească” cu încărcătorul pistolului plin!
Mai devreme sau mai târziu, nu doar autorităţile vor fi cele care vor sancţiona băncile cu pricina, ci şi piaţa! Reacţia pieţei va fi pe măsura faptelor comise de fiecare bancă. În sistemul financiar, a pierde încrederea publicului nu înseamnă altceva decât condamnarea la moarte sigură!
Realitatile dovedesc ca oricat de mult o banca centrala reglementeaza activitatea bancilor, acestea din urma vor fi mereu cu un pas inainte. Aceasta idee o sustine si Greenspan in ultimele sale comentarii cu privire la derularea crizei mondiale.
Cand ma refeream la bancile sustinute financiar de stat, ma referea la acele banci sustinute de guvernele altor tari, unele din ele avand pozitii speculative si in Romania sau chiar sucursale.
Noi suportam in prezent consecintele negative ale convertibilitatii depline a leului (care aduc si beneficii). A interveni in prezent cu reglementari care sa afecteze aceasta convertibilitate ar contravine in special angajamentelor asumate de tara noastra in procesul de integrare europeana.
Mai mult decat atat, reglementarea excesiva poate avea si efecte perverse, de aceea, interventiile prin intermediul pietei sunt mai eficiente in majoritatea cazurilor. De altfel, BNR a fost acuzata deseori de comunitatea bancara de masuri adminsitrative excesive.
Desigur, parerile pot fi impartite in acest sens si le respect…
„Ceea ce doream, de asemenea, sa subliniez este faptul ca unele banci au primit ajutor financiar de la autoritatile statului si, cu toate acestea, continua sa tulbure apele folosind banii publici! Aici ar trebui sa intervina autoritatile statului “pedepsind” bancile in cauza…”
Si eu sunt „mândru pentru că avem o bancă centrală matură, care a reacţionat cu profesionalism”…totusi, BNR nu a fost atat de pregatita incat sa ia in calcul si „lipsa patriotismului” celor 3 banci. Si cred ca e un pic tardiva(dar nu neaparat ineficienta) actiunea de „pedepsire” a bancilor, asta in conditiile in care actiunile bancilor in cauza puteau fi fatale pentru sistemul bancar romanesc si fragila noastra economie.
Nu credeti ca o reglementare clara in aceasta privinta ar fi binevenita? Ar trebui sa existe norme/legi/etc. care sa nu permita actorilor din economia romaneasca sa se joace „de-a soarecele si pisica” cu BNR..
Ce parere aveti dumneavoastra despre o eventuala reglementare/rereglementare/dereglementare inainte ca efectele crizei financiare subprime sa faca ravagii in Europa si in tara noastra??
nu vreau sa par un idealist sau o persoana rupta de realitate! desigur, a urmari profitul este firesc, altfel aceste banci nu ar exista. conteaza, asa cum ati subliniat si dv cum e facut profitul, prin ce mijloace. cred ca maxima „scopul scuza mijlocele” nu-si are locul in industria bancara, mai ales in perioada de criza! industria bancara este una aparte pentru ca implica responsabilitati aparte! boala unei banci poate deveni concerul intregului sistem financiar si, in final, a unei economii!
profitul bancar in romania, in multe cazuri, nu este facut pe seama fidelizarii clientului, ci pe prinderea acestuia in capcana!
legat de patriotism, nu m-am gandit la nationalism, ci la o constientizare mai acuta a responsabilitatilor pe care le au bancile intr-o economie nationala! acum este momentul ca toti actorii principali dintr-o economie sa colaboreze, nu sa se situeze intr-un joc „de-a soarecele si pisica”, unde bancile si autoritatile devin, pe rand, „soarece” si „pisica”.
pe de alta parte, consider autoritatile din statele in care s-a intervenit prin bani publici iresponsabile si lipsite de viziune in contextul in care au permis continuarea jocului de cazino al unor banci care daunazi erau pe punctul de a intra in incapacitate de plata!
Domnule Capraru,
Fara suparare, dar viziunea Dvs depsre banci este mult prea „catifelata”. Va asteptati ca o banca sa dea dovada de patriotism in defavoarea PROFITULUI?
Urmaresc de peste 2 ani evolutia (prin contributia la site-ul http://www.creditepentrulocuinte.ro si alte proiecte dragi mie) si „reactia” bancilor(fie ele romanesti sau nu) si…. la fiecare turbulenta singura lor reactia a fost de „CONSERVARE” a castigului cu risc minim si comisioane mari.
Suntem cu totii de acord ca o banca este o afacere la urma urmei, dar asa cum spuneti si Dvs ar trebui sa aiba si alte preocupari, in afara de PROFIT. Nici chiar lupta pentru cota de piata nu poate face o banca (care functioneaza pe piata romaneasca) sa pune altceva decat profitul pe primul loc.
Dar nu profitul este problema, cu felul in care este el obtinut. N-or fi ele bancile societati de binefacere, dar nici CAMATARI, nu?
Sau..DA!
Tocmai aici este problema! Am ajuns sa traim intr-o societate bolnava, in care numai profitul conteaza, nu bunastarea tuturor. Nu e o viziune utopica, ci o realitate! Macar in situatii de criza institutiile financiare ar trebui sa aiba un comportament etic si sa existe solidaritate in depasirea momentului. Desigur, tot in asemenea situatii autoritatile statului intervin pentru a pune ordine si a tine in frau situatia. Ce s-a intamplat la noi intareste teoria reflexivitatii pe pietele financiare a lui Soros. Au existat diverse momente in istoria omenirii cand solidaritatea (la nivel national sau international) a dus la depasirea momentelor de criza. Ceea ce doream, de asemenea, sa subliniez este faptul ca unele banci au primit ajutor financiar de la autoritatile statului si, cu toate acestea, continua sa tulbure apele folosind banii publici! Aici ar trebui sa intervina autoritatile statului „pedepsind” bancile in cauza (acordarea ajutorului financiar s-a realizat cu respectarea unor conditii de catre institutiile in cauza).
Nu vreau sa fac acum si aici o apologie a teoriei intermedierii financiare, dar rolul real al unor banci comerciale este departe de ceea ce s-a intamplat si se intampla in economia mondiala.
Bancile sunt conduse ca orice societate comerciala, prin prisma unui singur obiectiv: „cum facem sa castigam cat mai mult?” E naiv sa socotim ca se vor apleca asupra rolului lor social sau ca vor inceta practicile speculative, deoarece este singura metoda prin care reusesc sa faca profit.