Auditul statutar este dat de activitatea de auditare a situaţiilor financiare anuale sau a situaţiilor financiare anuale consolidate, potrivit legislaţiei comunitare, transpusă în reglementarile naţionale. Auditorul statutar este “persoana fizică autorizată de către autoritatea competentă, respectiv Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR), să efectueze audit statutar. Auditorii statutari şi firmele de audit trebuie să efectueze auditurile statutare în conformitate cu Standardele Internaţionale de Audit (ISA). La efectuarea auditului, auditorii statutari şi firmele de audit pot aplica un standard naţional, adoptat de CAFR, atât timp cât Uniunea Europeană nu a aprobat un ISA care se referă la respectiva problemă, menţionând acest aspect în raportul de audit. În acest context, regimul informaţiilor legate de respectiva activitate este unul aparte. La câteva elemente ale acestuia ne referim şi noi în intervenţia de faţă.

 

 În rândul profesioniştilor contabili este cunosut faptul că toate informatiile şi documentele la care are acces auditorul statutar sau firma de audit, atunci când efectuează un audit statutar, trebuie să fie protejate potrivit regulilor adecvate privind confidenţialitatea şi secretul profesional, cuprinse în regulamentele emise de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR).

Dar, în contextul în care România, ca stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, a transpus în legislaţia proprie Directiva 2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind auditul statutar al conturilor anuale, situaţia capătă o însemnătate deosebită.

Astfel, potrivit OUG nr. 90/2008 – privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, regimul informaţiilor legate de respectiva activitate devine unul extrem de riguros.

De pildă, în cazul în care un auditor statutar sau o firmă de audit este înlocuit(ă) de un alt auditor statutar sau de o altă firmă de audit, fostul auditor statutar sau fosta firmă de audit va asigura accesul la toate informaţiile relevante cu privire la entitatea auditată noului auditor statutar sau noii firme de audit.

Mai mult, dacă un auditor statutar sau o firmă de audit a încetat să mai fie angajat(ă) într-o anumită misiune de audit face în continuare obiectul restricţiilor arătate, cu privire la acea misiune de audit.

Auditorul statutar şi firma de audit, precum şi angajaţii firmelor de audit trebuie să trateze ca fiind confidenţiale orice informaţii despre care iau cunoştinţă în cursul activităţii lor, în afara cazului în care legile sau reglementările prevăd altfel şi în afara cazului în care persoana la care se referă informaţiile şi-a dat consimţământul asupra renunţării la obligaţia privind confidenţialitatea.

Informaţiile confidenţiale dobândite ca rezultat al relaţiilor profesionale sau de afaceri nu pot fi utilizate în interes propriu sau al unor terţe părţi, cu excepţia informaţiilor care fac obiectul altor relaţii contractuale cu entitatea auditată sau a informaţiilor obţinute în condiţiile existenţei consimţământului la care ne-am referit mai sus.

Introducând în dezbatere şi unele aspect legate de raportarea auditului, relevăm că în cazul în care o firmă de audit efectuează un audit statutar, raportul de audit este semnat cel puţin de auditorul (auditorii) statutar(i) care efectuează auditul în numele respectivei firme. Raportul în cauză trebuie să conţină în clar numele persoanei care l-a întocmit, precum şi numărul individual de înregistrare în Registrul public.

In împrejurări excepţionale, stabilite prin norme emise de CAFR şi avizate de Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar (CSPAAS), se stabilesc condiţiile în care semnătura să nu fie divulgată publicului. Asemenea excepţii se referă la cazul în care această divulgare poate duce la o ameninţare iminentă şi semnificativă la adresa securităţii personale a oricărui individ. In orice caz, numele persoanei(lor) implicate în efectuarea auditului statutar este adus la cunoştinţa CAFR şi/sau CSPAAS.