Crypto-activele (active digitale ce utlizeaza tehnologia blockchain), intre care Bitcoin si Ethereum sunt de mare notorietate, au cunoscut o crestere exploziva dupa izbucnirea crizei financiare din 2008; numarul lor este de cca 11000 in pezent. Digitalizarea a favorizat acest fenomen. Orientari libertariene, de respingere a guvernelor/autoritatilor publice(banci centrale) echivaleaza crypto-activele (numite, consider incorect, crypto-monede) cu o descentralizare a sistemului financiar, care sa asigure anonimitate in tranzactii, sa transgreseze reglementari si granite, riscuri legate de cursuri de schimb, etc. Dar nu filosofia politica a unor grupuri conteaza in primul rand, ci fenomenuil in sine.
Fiindca volatilitatea crypto-activelor este extrema (vezi Bitcoin) au aparut stablecoins, care se bizuie pe monede emise de banci centrale si active financiare percepute ca relativ stabile (inclusiv efecte comerciale); stablecoins pot fi considerate variante sintetice ale crypto-activelor, care urmaresc o stabilizare a cotatiilor lor. Ironia este ca activele financiare dorite ca alternative la monedele emise de banci centrale se raporteaza valoric tot la dolar, la euro!
Crypto-activele, ce au o natura speculativa pronuntata, au creat o problema majora pentru bancile centrale prin formarea de circuite tranzactionale paralele. Nu putine banci centrale au in vedere emiterea de monede digitale (central bank digital currency/CBDC). Banca Reglementelor Internationale (BIS) a infiintat un hub de inovatie in domeniul monedelor digitale, al digitalizarii sistemului financiar; numeroase banci centrale studiaza problematica monedelor/activelor digitale. Dar aici nu este vorba in principal de o competitie intre monede digitale emise de bancile centrale (drept bani publici ce ofera siguranta) si crypto active. Miza este mult mai adanca, mai mare, si priveste chestiunea transmisiei monetare in economie ca si cea a stabilitatii financiare (ultima vazuta si din perspectiva atacurilor informatice).
Mai multe detalii aici
