Nu mai e un secret de acum că o nefericită combinaţie între caracteristicile de nefavorabilitate a pieţelor externe şi reducerea accentuată a cererii interne a dus la o neaşteptat de severă contracţie economică în plan autohton. Pachetul de finanţare externă, de circa de 20 de miliarde de euro de la Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, din care au fost făcute primele trageri nu a făcut minuni dintre cele mai mari. Amintim că România are un acord stand-by cu FMI pe doi ani, pentru suma de 12,95 miliarde euro, bani care intră în rezerva BNR, pachetul total de finanţare externă, de la Fond, Uniunea Europeană (5 miliarde de la CE), BM (1 miliard) şi BERD-BEI-International Finance Corporation (1 miliard) însumând 19,95 miliarde euro. Un element de noutate îl constituie faptul că Guvernul Romaniei a negociat cu reprezentanţii FMI ca banii din a doua tranşă de la Fond să fie destinaţi bugetului, pentru a acoperi o parte din deficit, şi nu la rezerva valutară de la BNR, aşa cum s-a întâmplat cu prima tranşă. Luna septembrie (2009) a marcat obţinerea aprobării Consiliului Executiv al FMI, după a doua revizuire, pentru eliberarea celei de-a doua tranşe din împrumut, în valoare de 1,9 miliarde de euro. Potrivit raportului primei evaluări a FMI la acordul cu România, bugetul ar urma să înregistreze un deficit de 7,3% în acest an şi de 5,9% anul viitor, după ce, în anul 2008, România a înregistrat un deficit bugetar de 4,9% din PIB. Procedura de deficit excesiv, declanşată de Comisia Europeană, ca urmare a analizei indicatorilor bugetari ai anului precedent, a presupus (şi) solicitarea de către Consiliul Miniştrilor de Finanţe ai statelor UE (iunie 2009), adresată Executivului, de a lua măsuri pentru corectarea deficitului bugetar, stabilind ca termen limită anul 2011 pentru reducerea acestuia sub 3% din PIB. Aşa cum (probabil că) se cunoaşte, limita maximă de 3% este obligatorie pentru intrarea unui stat în mecanismul ratelor de schimb (ERM -2), anterior trecerii la moneda euro. Este adevărat, obiectivul nostru privind adoptarea euro vizează orizontul anilor 2014-2015, dar înainte de a intra în Zona Euro, trebuie respectate câteva criterii stabilite prin Tratatul de la Maastricht, respectiv: să ne aflăm timp de doi ani în ERM-2 (perioadă în care RON poate fluctua într-un intervalul de plus-minus 15%, faţă de euro), inflaţia nu trebuie să depăşească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media ratelor inflaţiei din cele mai perfomante trei state membre, deficitul bugetar nu se poate plasa peste 3% din PIB iar datoria publică să nu depăşească 60% din PIB. Coborârea nivelului deficitului bugetar la sub 3% ar fi menită să ne facă optimişti în această privinţă. Numai că, recent, FMI a revizuit în urcare prognoza privind deficitul bugetar pentru 2011, de la 2,7% la 4,2% din PIB. Aceasta înseamnă că România nu se va încadra în limita de 3% solicitată de Comisia Europeană pentru acel an. Dealtminteri, încă din luna august a.c., când a fost fundamentată reajustarea cheltuielilor publice (rectificarea de vară a bugetului de stat), s-a avut în vedere că PIB pentru anul 2009, în preţuri curente, va fi de circa 497,3 miliarde de lei, rata de creştere reală a PIB, în noul cadru ajustat, fiind estimată la – 8,46%. Creşterea preţurilor de consum la finele anului (inflaţia) ar putea atinge +4,3%. Din această perspectivă, deficitul bugetar, generat în primul rând de nerealizarea veniturilor, urmare a contracţiei economice, se va situa la circa -7,3% din PIB, faţă -4,6% cât a fost în varianta iniţială. Astfel, deficitul bugetar în valori absolute va fi de 36,5 miliarde lei, faţă de 24,3 miliarde lei în varianta iniţială. Volumul total al veniturilor bugetare care sunt preconizate în noul context macroeconomic se cifrează la 31,6% din PIB, respectiv 157,2 miliarde. Cheltuielile bugetare totale avute în vedere la ultima rectificare se ridică la suma de 193,7 miliarde, respectiv 38,9% din PIB. Diferenţa între cele două conduce la deficitul arătat, de peste 7%. Diminuarea veniturilor, ca urmare a scăderii şi influenţei ciclului economic, de -17,4 miliarde de lei (buget general consolidat) este legată, în principal, de scăderea TVA (circa 4 miliarde lei), a contribuţiilor de asigurări sociale şi şomaj (5,29 miliarde lei) şi veniturilor nefiscale (circa 4,19 miliarde lei). În acelaşi context, MFP anticipează şi o scădere a intrărilor din fondurile post-aderare, de 550 de milioane lei. Recesiunea economică severă impune o recalibrare a politicilor prevăzute în program, în special în vederea stabilirii unui echilibru corespunzător între răspunsul pe termen scurt al politicilor fiscale la ciclul economic şi obiectivele de consolidare pe termen mediu. Pentru 2009, programul antideficit vizează o serie întreagă de masuri de ajustare. Acestea privesc: suspendarea plăţii de prime şi ore suplimentare; un concediu neplătit de 10 zile (sau o reducere echivalentă a programului de lucru) la toate nivelurile sectorului guvernamental; lansarea restructurarii agenţiilor de stat, multe dintre ele urmând a fi desfiinţate sau integrate în ministerele de resort, şi cheltuieli de capital mai mici. Aprobarea acestor măsuri, inclusiv un buget rectificat pentru anul 2009, constituie condiţionalitate pentru finalizarea evaluării. Pentru 2010, programul revizuit vizează reducerea deficitului sub 6% din PIB, ceea ce echivalează cu un efort de ajustare structurală de 2,33% din PIB. Măsurile avute în vedere se concentrează mai ales pe reduceri de cheltuieli, dată fiind creşterea acestor cheltuieli de-a lungul ultimilor ani. Principalele direcţii circumscrise aici se leagă de raţionalizarea structurii instituţionale a sectorului public, a numărului de angajaţi şi a costurilor, ce se
asteaptă să genereze economii permanente la cheltuielile de personal, economii la pensii generate de lărgirea bazei de contribuţie în baza noii legi a pensiilor, şi printr-o mai bună direcţionare a pensiilor de invaliditate şi a pensionărilor anticipate printr-o aplicare mai strictă a reglementărilor existente. Apoi trebuie luate în calcul şi economiile generate de mai buna direcţionare a programelor de asistenţă socială şi de consolidarea celor peste 200 de ajutoare sociale în paralel cu asigurarea de resurse suplimentare pentru îmbunătăţirea sistemului de protecţie socială, ca şi limitarea cheltuielilor prin îngheţarea salariilor în cursul anului 2010 (cu excepţia celor aflate sub nivelul de 705 RON pe lună). Tot despre limitare este vorba şi în cazul pensiilor (cu exceptia pensiilor sociale), a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, şi a anumitor transferuri pe parcursul anului 2010. Pentru majorarea veniturilor bugetare, să adăugăm că s-a recurs la reevaluarea impozitelor şi taxelor pe proprietate şi majorarea accizelor la tutun şi carburanţi, demersurile în cauză fiind deja legiferate.
