Secolul al XXI-lea nu va diferi cu mult de cele anterioare. Doua vor fi – cred – schimbarile majore: va cunoaste o noua putere globala ce va domina lumea si va constitui inceputul unei noi ere pentru omenire. Occidentul va slabi treptat, antrenind mari convulsii in caderea sa, iar centrul de putere se va muta in Asia, dupa inca vreo citeva decenii de dominatie americana.
La inceputul anilor 1990 s-a intimplat ceva remarcabil: pentru prima data in istoria cunoscuta, comertul transpacific l-a egalat si l-a depasit pe cel transatlantic. Schimbarea tiparelor comerciale a mutat si mizele strategice ale jocului geopolitic din Atlantic in Pacific. Iar acea tara care domina ambele relatii si deci intregul sistem comercial al lumii, situindu-se la mijloc, sunt S.U.A. Avantajul lor geografic nu este egalat decit de puterea lor maritima. Acestea sunt premise puternice care fac ca America sa domine in continuare lumea. Ea a inlocuit Europa ca centru gravitational.
Nici o coalitie de puteri secundare nu se poate impune deocamdata Statelor Unite. Secolul al XXI-lea a inceput chiar cu o astfel de miscare din partea islamistilor, al caror tel e sa realizeze un nou Califat, de la Atlantic la Pacific. Au lovit in incercarea, partial reusita, de a-i atrage pe americani in razboi, pentru a le slabi puterea si pentru a declansa ascensiunea islamica. Lucrurile sunt in curs. Secolul acesta va cunoaste mai multe razboaie decit cel precedent, dar mai mici, regionale, potrivit si schimbarilor tehnologice si noilor provocari geopolitice. In acelasi timp, se va schimba natura razboiului. Vom avea tot mai multe razboaie nevazute, climaterice, bacteriologice, virusologice, psihotronice, cibernetice, posibil si nucleare si tot mai putine razboaie clasice, cu armate luptind fata catre fata. Aceasta mutatie va continua si in secolele urmatoare, cu arme din ce in ce mai sofisticate.
Secolul acesta ne va aduce si sfirsitul exploziei demografice. La jumatatea lui, scaderea populatiei din tarile dezvoltate va fi dramatica. Dar rata natalitatii scade deja la nivel global. Aceasta va impune si schimbarea sistemului productiv, si a celui de consum, si a celui militar. Lumea va fi tot mai dependenta de tehnologie, inclusiv de roboti, tehnologie care va duce si la cresterea duratei vietii umane, dar si la sporuri uriase de productivitate.
Geopolitica extinde „mana invizibila”, despre care vorbea Adam Smith cu referire la relatiile economice dintre indivizi, la relatiile dintre natiuni si la nivelul altor actori internationali. Astfel, urmarirea intereselor nationale ar conduce la cresterea bunastarii tuturor, precum si a capacitatii de a prevedea relatiile internationale in viitor. Geopolitica implica inclusiv ample forte impersonale, care constring natiunile si oamenii sa actioneze intr-o anumita maniera.
Secolul al XXI-lea nu va diferi cu mult de cele anterioare. Doua vor fi – cred – schimbarile majore: va cunoaste o noua putere globala ce va domina lumea si va constitui inceputul unei noi ere pentru omenire. Occidentul va slabi treptat, antrenind mari convulsii in caderea sa, iar centrul de putere se va muta in Asia, dupa inca vreo citeva decenii de dominatie americana. Noua era va avea o mai puternica incarcatura spirituala, va fi deschisa catre spatiul cosmic si va fi marcata de schimbari climaterice fara precedent in istoria cunoscuta, ce vor genera miscari masive de populatie. Mare parte din calota glaciara se va topi, ceea ce va oferi noi posibilitati de transport si de exploatare a unor noi resurse strategice.
Noi puteri se vor afirma in arena internationala, pe linga cele deja cunoscute. Este vorba despre Turcia, Mexic, Africa de Sud, Australia, Polonia si poate si altele inca. Alte state, dintre asa-numitele „esuate”, in special state africane (Somalia, Ciad, Zimbabwe, Congo, Republica Centrafricana, Sudan, Guineea, Rwanda, Burundi, Etiopia, Eritreea, Liberia, Angola s.a.), dar si din Asia (Pakistan, Yemen, Coreea de Nord, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal, Cambodgia, Laos, Timorul de Est, Kirghistan s.a.), America latina (Haiti, Honduras, Columbia, Bolivia, Nicaragua s.a.) si chiar din Europa (Republica Moldova, Bosnia-Hertegovina, Kosovo, Belarus) vor disparea sau vor fi inghitite de puteri vecine. Este foarte posibil ca moneda euro sa dispara, iar statele europene implicate sa revina la monedele lor traditionale, pe care sa le poata devalua pentru cresterea exporturilor si echilibrarea balantelor de plati. Aceasta insa va afecta serios constructia europeana si va provoca deflatie in Statele Unite si supraaprecierea dolarului.
Noua lume va fi una extrem de nesigura si plina de incertitudini. Din punct de vedere economic, va fi dominata de batalia pentru resurse si pentru piete. De asemenea, o lupta grandioasa se va da pentru dominarea asa-numitelor „bunuri comune”: mari si oceane, spatiul cosmic, aerul si cyberspatiul. Globalizarea va permite accesul jucatorilor non-statali la capacitati militare asimetrice, ceea ce va creste foarte mult riscurile pentru toata lumea, marile puteri nefiind inca pregatite pentru astfel de provocari.
Doar 60% dintre tarile lumii sunt democratice, cu 28% mai mult decit in 1950. Totusi, aproape 2 miliarde de oameni traiesc la discretia a 20-30 de dictatori sau autocrati, care au masacrat milioane de vieti, au distrus economii, au furat si au terorizat regiuni intregi. In Africa exista un proverb ce spune cam asa: „Ne-am luptat din greu sa alungam un gindac si-n locul lui s-a instalat la putere un sobolan. Am alungaz si sobolanul si-n locul lui a venit un crocodil”. Imaginati-va cum ar fi sa traiti sub unul ca Kim Jong Il sau ca Robert Mugabe…
Iata si modul original in care lupta O.N.U. pentru salvarea acestor state esuate: canibalul ugandez Idi Amin tinea discursuri de la tribuna Adunarii Generale; in 2007, Zimbabwe, deci Mugabe, a fost ales sa prezideze Comisia de Dezvoltare Sustenabila a O.N.U. (!!); Libia, Angola si Mauritania au fost alese in Consiliul pentru Drepturile Omului, iar UNESCO acorda un premiu stiintific ce parta numele liderului cleptocrat al Guineei Ecuatoriale. Cu astfel de lideri, la care putem adauga usor multi, multi altii, e de inteles de ce atitea state (Fundatia Feedom House a recenzat 60) esueaza, sub umbrela protectoare a Organizatiei Natiunilor Unite…