SLUT, INDECENT SI URAT E PLANUL DE IESIRE DIN CRIZA LANSAT DE ADMINISTRATIA PREZIDENTIALA

De alaltaieri tot aud motive si perspective de iesire din criza halucinante la propriu si la figurat: droguri si prostitutie.

Azi o sa ma rezum la a analiza speranta Comisiei Prezidentiale si a Presedintelui Traian Basescu (care si-a asumat recomandarile comisiei) de a mai aduce ceva bani la buget prin legalizarea si fiscalizarea prostitutiei.

Motivatia de legalizare a prostitutiei nu e interna ci mai degraba intemeiata pe experienta altora ori pe calcule si proiectii imaginare:

–         comentatori si analisti fabuleaza pe canalele media ca 30% din PIB-ul tarii X, (nu vreau sa spun numele tarii ca sa nu ma fac partas la raspandirea unei aberatii) stat membru UE vine din taxarea prostitutiei.

–         Un membru al Comisiei isi imagineaza (ca altfel nu pot sa zic) ca „in momentul achitarii, clientul va primi bon fiscal, iar statul va percepe impozit”, si ca sumele care vor intra în buget din acest tip de impozit vor fi considerabile, avand în vedere că, din estimările lor, 24.000 de românce practică prostitutia.

–         Acelasi membru face o afirmatie: “estimam ca sunt 24000 de practicante iar criza economică va creşte aceasta cifră. Ideea ar fi ca această solutie a noastra sa se concretizeze intr-o lege, dar nu cred că va avea succes din cauza opozitiei din partea societatii civile si a liderilor religiosi”.

Sa luam pe rand fiecare din cele trei false motivatii:

1. Ieri am verificat cu un prieten din capitala tarii X. Nici pomeneala ca 30% din PIB-ul acesteia sa vina din taxarea prostitutiei. M-a si intrebat daca Ambasada Republicii lor la Bucuresti n-a reactionat la gogomania asta. Eu cred ca oficialii nici nu se vor osteni sa dea un raspuns la asemenea aberatie.

2. Cred ca cei din comisie nu au fost informati ca Romania nu a reusit sa fiscalizeze nici macar 70 la suta din vanzarea de produse si servicii decente precum: painea, mierea, fasolea, hartia igienica, supravegherea copiilor, curatenia la domiciliu, vulcanizarea. Daca isi inchipuie ca viitorul consumator de servicii sexuale o sa vrea bon fiscal si factura pentru servicii indecente … eu zic ca se inseala.

3. Concluzia lor ar fi ca numarul de prostituate va creste in perioada de criza economica dar ca legea de fiscalizare a serviciilor sexuale nu va trece din cauza unor ONG si a unor lideri religiosi nu arata altceva decat tipul de logica al unui expert din Comisia Prezidentiala, perceptia stigmatizanta a femeilor concetatene  care vezi Doamne nu ar avea inteligenta sa treaca peste criza si sa gaseasca solutii de supravietuire decat prin oferirea de servicii sexuale … si in fine o mentalitate care nu prea consuna cu asteptarile europene care promoveaza in toate politicile  si tratatele – la care si Romania este parte – conceptul de sanse egale. In plus tradeaza mentalitatea ca barbatii ar fi dispusi sa cheltuiasca mai mult pe servicii sexuale chiar in plina criza financiara, doar pentru simplul fapt ca se va inmulti numarul celor care ofera astfel de servicii. In acest context trebuie sa le spunem ca, economic vorbind, daca se inmulteste oferta scad preturile … in plus exista riscul ca parte din aceasta sa ramana pe stoc. Totusi ne intrebam: De ce ar crede expertii din Comisia Prezidentiala ca in ramurile decente ale serviciilor va creste somajul iar in ramurile indecente ale serviciilor va creste nevoia de „forta de munca” ?

 

Cat priveste asertiunea ca legea de fiscalizare a serviciilor sexuale nu va trece din pricina ONG-urilor si a unor lideri religiosi … asta ar trebui sa fie adevarat. Sper insa ca domnii din comisie sa nu dea vina pe ONG si pe Biserici si sa declare mai incolo ca nu s-a iesit din criza pentru ca Societatea Civila si Bisericile s-au opus fiscalizarii prostitutiei.

 

In plus, ca sa existe o coerenta intre declaratiile Comisiei si ale politicienilor ar fi bine sa consulte declaratiile facute de Doamna Roberta Anastase, Presedinta Camerei Deputatilor, anul trecut in Sala Drepturilor Omului la Conferinta pe tema Traficului de Fiinte Umane, organizata de Caritas si Asociatia Ecumenica a Bisericilor din Romania – AIDROM, impreuna cu cele cinci Biserici membre. Mentionam doar ca Doamna Roberta Anastase a raspuns pozitiv si admirativ la modelul Suedez in care beneficiarii de servicii sexuale sunt incriminati. In cazul legalizarii prostitutiei, prin fiscalizare, in mod indirect statul Roman ar deveni beneficiar … asadar, oficialii romani ar trebui sa se gandeasca bine inainte de a aproba o astfel de propunere.

Personal constat cu ingrijorare ca la aceasta initiativa politica repusa pe tapet, societatea romaneasca a raspuns intr-o maniera divizata si fara deplina maturitate.

Istoria e destul de veche. Dupa o propunere asemanatoare consemnata in Saptamana Financiara din 4 Aprilie 2005 facea investigatia profiturilor pe care le-ar avea statul din impozitarea cu 16 la suta a veniturilor estimate din activtatile de prostitutie si ajunge la concluzia ca incasarile ar acoperi 10% din deficitul bugetar cu precizarea ca Taxa pe valoarea adaugata nici nu a mai fost luata in calcul. Acelasi ziar spunea ca potrivit unor sondaje ar lucra 300.000 de prostituate sugerandu-se ca legalizarea dupa modelul pragmatic al unor tari din Europa de Vest ar fi o solutie si pentru bugetul statului si pentru scaderea somajului, problema este mai grava decat am crede la prima vedere.

Iata, in 2005 Ziarul Financiar spunea ca sunt 300.000 iar acum cateva zile, Septembrie 2009 Comisia prezidentiala aprecia ca sunt 24.000. Money.ro face alte estimari si alte calcule: “40.000 de prostituate ar aduna anual asadar aproximativ 1,2 – 1,4 miliarde de euro, ceea ce duce catre 1% din PIB. Numai impozitul pe venit de 16% ar aduce astfel statului peste 200 de milioane de euro pe an, adica, de exemplu, suma pe care guvernul ar trebui s-o plătească anul acesta ca despăgubire pentru culturile lovite de seceta. E clar ca pe astfel de fluctuatii de cifre (ba 300.000, ba 24.000, ba 40.000) nu se pot face nici un fel de estimari serioase pentru ”iesirea” din criza prin fiscalizarea prostitutiei, chiar daca am lua in serios propunerea Comisiei Prezidentiale.

 

Se pune insa o alta intrebare: Sa fi ajuns statul roman, patronatele si economia romaneasca in ansamblul ei asa de neputincioase incat sa nu poata crea 300.000 ori 40.000 ori macar 24.000 de locuri de munca legale si decente la nivelul unui salariu minim pe economie? Sa saperam ca NU!

Din punct de vedere social-juridic, legalizarea prostitutiei ar fi un gest extrem de necugetat al autoritatilor Romane si nu ar asigura protectie reala si legalitate decat traficantilor de carne vie. Lucratoarele/lucratorii sexului ar ramane oricum victime ale abuzului, unde identificam in special:

1. din punct de vedere bio-etic abuzul fiziologic, prin numarul nefiresc/nenetural de clienti impusi si evident o epuizare fizica, caci de … fiecare afacere urmareste intai de toate profitul.

2. din punct de vedere psihic/sufletesc un abuz emotional, prin faptul ca nu isi pot alege partenerul

3. din punct de vedere profesional – social pentru ca ei/ele nu vor vinde un produs ci chiar trupul lor, nemai-apartinandu-si pe perioada in care sunt platiti.

Experienta internationala arata ca fie legal fie ilegal in prostitutie se castiga sub limita unui trai decent, la prostitutia de lux avand acces foarte putini din cei care o practica.

In actuala criza legalizarea prostitutiei ar deturna creativitatea de la posibila contributie pe care o pot avea cetatenii in ocupatii de care societatea are intr-adevar nevoie, accesul la serviciile de prostitutie nefiind o necesitate sociala cu atat mai putin economica.

Perspectiva legalizarii prostitutiei vizeaza o noua prabusire a valorilor morale si a familiei. In plus proiecteaza o epoca de decadenta in special pentru statutul femeii. Intentia politica de a legaliza prostitutia nu numai ca este un act imoral care incalca intai dreptul la dezvoltare personala, dar prin efecte este si un act anti-social: la varsta tineretii cand o persoana trebuie sa se formeze, sa invete, sa acumuleze experienta pentru a construi o cariera, prostitutia legalizata ar interveni ca un factor extrem de perturbator si persoanele care ar intra in “afacerile” acestor “servicii” s-ar trezi la maturitate fara competente social-profesionale care sa le ajute sa traiasca in demnitate dupa ce nu vor mai putea practica prostitutia. Lipsa unor competente profesionale clasificate si acceptate oriunde in lume le va face sa accepte pozitii si ocupatii fara calificare.

 

Se aduce adesea ca argument ca odata legalizata prostitutia politia ar putea proteja mai bine pe cei/cele ce o practica si nu ar fi obligati sa le aresteze. Punctul nostru de vedere este ca institutiile statului, toate, nu doar politia, au obligatii fata de cetateni, prima fiind asigurarea sanselor si a cadrului necesar unei vieti traita in demnitate, iar demnitatea nu tine in mod necesar de saracie ori bogatie, de functii inalte ori de pozitie sociala. Dupa cum se precizeaza in Articolul 3 din Carta Universala a Drepturilor Omului “fiecare are dreptul la viata, libertate si securitatea persoanei”.

 

Legiferarea prostitutiei ar fi nimic altceva decat acceptarea la nivel politic si social a celei mai de jos forme de scalvie, sclavia sexuala, fapt care ar contrazice iarasi Articolul 4 din Carta Universala a Drepturilor Omului (CUDO) care precizeaza ca “nimeni sa nu fie tinut in sclavie ori in servitute. Sclavia si servitutea sa fie interzise in toate formele lor”. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca legiferarea si o carte de munca deschisa pe “ocupatia” prostitutie ar altera profund “dreptul la o familie” precizat in Articolul 16 din CUDO. In plus cartea de munca ce ar mentiona o astfel de ocupatie ar limita la extrema sansele sociale si profesionale a celor ce au practicat-o candva, fiind o sursa puternica de discriminare.

 

Calcule meschine cum ca recunoasterea prostitutiei ar scadea rata somajului si ne-ar scoate din criza, pe langa faptul ca nu au nici o acoperire in economia reala vin sa nege Articolul 25 din CUDO care exprima faptul ca toti oameni “au dreptul la conditiii juste si favorabile, si la protectie impotriva somajului”.

 

Tragedia cea mare ne este insa relevata de statistici. Desi Codul Muncii spune clar ca o persoana se poate angaja doar la varsta de 16 ani cu acordul parintilor, statisticile, inclusiv cele internationale, arata ca in practicarea prostitutiei, legal ori ilegal, majoritatea sunt minori/minore. Nu mai este cazul sa accentuam ca fata de minori statul si toate formele de autoritate au cu totul alte obligatii decat sa le asigure cadrul legal pentru practicarea prostitutiei.

Alaturi de problema moral-spirituala ramane totusi problema Drepturilor Omului. Si voi cita aici doar doua articloe din Declaratia Universala a Drepturilor Omului (DUDO) la care Romania este parte si senmnatara. Astfel in Articolul 22 se precizeaza: „Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul naţional şi colaborarea internaţională, ţinându-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale”.

Asteptam de la politicienii Romani o abordare realista. La construirea unor alternative sociale pot participa ONG-urile, Bisericile si toata Societatea Civila care este interesata de eradicarea oricarei forme de sclavie si servitute in societatea noastra. Iar daca nu avem in interiorul istoriei noastre politice si sociale suficiente resurse, si nu vrem ca pentru luarea unei hotarari drepte sa folosim resursele de morala traditionala crestina, as da doar doua exemple care i-ar putea orienta pe co-nationalii nostii cu putere de decizie. Primul exemplu vine din Suedia unde prin lege consumatorul / beneficiarul  si cererea de servicii sexuale sunt condamnate. Al doilea vine de la una din marile Doamne ale politicii mondiale, care intr-un interviu luat de Oriana Fallaci spunea astfel: „I thought that a Jewish state would be free of the evils afflicting other societies: theft, murder, prostitution…. But now we have them all. And that’s a thing that cuts to the heart …” [am gandit ca statul Israel va fi un stat fara nenorocirile care afecteaza societatile noastre: hotie, crima, prostitutie ….Dar le avem pe toate acestea. Si asta ma seaca la inima…”. Speram ca acesta simtamant, exprimat atat de deschis de Golda Meir, Prim Ministru al Statului Israel (1969-1974), prin cuvintele „ma seaca la inima” sa adaste si sa puna stapanire si pe inimile legiuitorilor din Romania si sa le inspire o vizune politico-sociala sanatoasa.

 

Mihail Brinzea