Și în 2019 continuă să fie scoase la vânzare pe site-urile de mică publicitate proiecte „câștigătoare” la programul guvernamental Start-Up Nation, prin care statul oferă fonduri nerambursabile de maximum 200.000 de lei fiecare unor antreprenori. Am vorbit cu un consultant care a încercat să ne vândă o afacere cu o rulotă de fast-food la care trebuia să plătim salariile a 5 angajați, dar până la urmă l-am convins noi să ne dea o listă cu aproape 40 de astfel de firme „câștigătoare” în programul statului, în edițiile 2017 sau 2018-2019.
Am luat la întâmplare unul dintre anunțurile postate pe Olx, gen „vând proiect câștigător Start-Up Nation” și am dat de o persoană care oferea aproape 40 de astfel de firme, pe diverse domenii. S-a recomandat consultant și ne-a trimis o listă cu firme din cele mai diverse domenii și prețuri, de la fast-food cu 6 angajați și echipamente de 120.000 de lei, la prețul de 1500 de euro, până la sală de fitness la prețul de 22.000 de euro, sau firmă pe industrii creative în educație, la prețul de 25.000 de euro.
Restaurante, patiserii, spălătorii auto, stații ITP, grădinărit – omul avea de toate.
În baza mailului primit de la interlocutorul nostru, am verificat rapid firma de consultanță pe Termene.ro și, într-adevăr era ceea ce spunea, o societate de consultanță înființată în februarie 2018. La prima vedere, consultanții s-au specializat pe piața „proiectelor câștigătoare”, creată în jurul programului în care statul român a alocat până acum peste 3 miliarde și jumătate de lei, în cele două ediții ale Start-Up Nation (mă rog, cea mai mare parte din banii pe anul acesta sunt doar promiși, deocamdată).
Nu vom da numele firmei de consultanță și nici al consultantului cu care am vorbit, pentru a nu le face nici reclamă, nici anti-reclamă. În definitiv, oamenii nu fac nimic ilegal sau incorect prin intermedierea acestor tranzacții.
Nicio lege nu interzice vânzarea acestor firme, pentru că practic asta se vinde, o firmă, nu un proiect. Iar pentru a primi banii de la stat sau pentru a nu pierde echipamentele cumpărate cu acești bani, cumpărătorul unei „firme câștigătoare” se „înhamă” la aceleași condiții cu care a fost depus proiectul: în primul rând trebuie să asigure angajarea numărului de persoane din planul de afaceri „câștigător”.
Reporterul StartupCafe.ro s-a pretins un antreprenor aspirant, în căutare de chilipiruri Start-Up Nation, dar care nu prea știe ce afacere vrea să facă exact.
La un moment dat, ni s-a oferit o afacere tip food truck, o rulotă utilată pentru gătirea și vânzarea unor produse alimentare, cum sunt hamburgerii sau crenvurștii, la festivaluri de muzică sau alte evenimente în aer liber.
Patroana care avea „firma câștigătoare” cerea 3.500 de euro pe afacerea sa. În schimb, primeai dreptul de a obține ulterior de la stat 200.000 de lei (circa 42.000 de euro) pentru echipamente bugetate din programul Start-Up Nation.
Beneficiul venea și cu o obligație, asumată de femeie în fața statului ca să „câștige” ajutorul nerambursabil: trebuie angajați 5 oameni, cu contracte de muncă, full-time, pe perioadă de cel puțin 2 ani după finalizarea implementării proiectului. Asta înseamnă în total vreo 3 ani, cel puțin. Altfel, adio finanțare, ne ia statul food truck-ul înapoi.
La salariul minim pe economie din 2019, care este de 2080 lei pe lună brut, salariul net primit de angajat este de 1263 lei, iar costul total plătit de firmă ajunge la 2127 de lei. 5 salarii minime înseamnă mai bine de 10.000 de lei pe lună. În 2 ani, 240.000 de lei, adică peste 50.000 de euro. Numai costurile salariale.
Mai multe detalii aici
Am aplicat si eu pentru StartUp Nation in acest an, ce-i drept, pe ultima suta de metri, in 12 Februarie, deoarece doar in 11 Februarie, la ora 16, trebuia sa merg in Baia Mare dupa Certificatul de Inregistrare si celelalte anexe, unde am intalnit o coada, la care am stat mai mult de o ora. Nu voi mai aplica cel putin pana in 2021, cand va pleca acest Guvern mincinos PSD-ALDE. Mi-am suspendat activitatea pe 3 ani, pentru ca nu am banii necesari de a-mi cumpara echipamente, iar credit bancar nu-mi da nimeni.
Mergand sa scanez actele si certificatele si completand aplicatia in ultima zi, am avut neplacuta surpriza sa constat ca, din cele 13 categorii de echipamente incluse in cadrul cheltuielilor eligibile, sa ramana doar 4 pentru a acoperi minim 60% din valoarea totala a proiectului, dintre care de 3 nu aveam nevoie neaparat (mobilier de birou – aveam deja la locatia unde mi-am stabilit sediul; aparate de aer conditionat, de climatizare, de reducere a poluarii si consumului de energie si de securitate), deoarece activitatea principala, servicii foto-video si cabine photobooth, se desfasura in proportie de peste 90% la locatia clientului, deci era mobila. Deci, a trebuit sa caut cele mai mari preturi la acestea, ca in final sa ma incadrez la 55%, situandu-ma dupa cele 32000 de firme cu 60%. A cazut si autoutilitara, o Dacia Dokker, cu dotari standard, in valoare de 10500 euro, deoarece Logan-ul, singurul autoturism sub 7500 euro, cat era limita pentru autoturisme NOI, bineinteles, nu avea portbagajul suficient de mare pentru echipamentele mele. Mi-am propus in planul de afaceri (l-am facut singur, fara consultant – sunt absolvent de Masterat economic) ca 80% din buget sa mearga pe echipamente performante, restul pe salarii, prime, bonusuri, etc., desi nu aveam nevoie de mai mult de 3 angajati, dintre care una sa fie contabila (care nu cred ca-ti vine sub 3000 lei salariu lunar).
Din cifrele din 2017 si din calculele previzionate, am socotit ca 3 angajati, dintre care 2 din categorii sociale defavorizate, sunt suficienti pentru a fi acceptat pentru finantare. Greseala! Cand am vazut publicate rezultatele si am vazut ca ultimii de pe lista aveau minim 5 angajati planificati, mi s-a facut rau. Am fost suparat primele 3 zile dupa, mai ales ca i-am promis doamnei care mi-a oferit apartamentul pentru sediu (dupa ce am umblat 2 zile pentru a strange semnaturi de la toti vecinii din bloc) ca-i voi plati inca de atunci chiria de 200 de euro, dar apoi m-am pus sa fac calculele cu salariile pentru 5 angajati in urmatorii 2 ani si m-am felicitat pentru inspiratia de a pune doar 3 angajati in planul de afaceri. Banuiesc ca cei acceptati care au depus cereri de rambursare, nu si-au primit nici acum banii, fiind nevoiti sa apeleze la credite (punte sau nu), pentru a putea functiona. Asadar, nu va mai bazati pe stat ca veti trai bine pe spatele lui, caci va da cu o mana si va ia cu 4 (salarii, taxe, impozite, CAS, mariri, amenzi pentru necunoasterea legislatiei, etc.)
Consultand lista finala cu firmele acceptate spre finantare, am observat ca exista multe firme apropiate ca denumire de firma-mama, din acelasi oras, cunoscute ca avand minim 20 de angajati si cu vechime mai mare de 3 ani, fiind apropiate si in clasament. Nu vi se pare ciudat? De exemplu, Dabo Doner din Sibiu, pe care o stiu de cel putin 5 ani, dintr-o prezentare a lui Lorand Soares-Szasz, are 4 firme acceptate in topul clasamentului, avand nume ca Dabo Hermannstadt, Dabo Sibiu, Dabo Cibin, etc. Ma intreb, daca are atatea locatii si sucursale in Sibiu si prin tara, fiind deja consacrata, ce nevoie ar avea de cei maxim 200000 lei ai statului (deocamdata, doar promisi)? Doar sa-si plateasca 4 din cei minim 5 angajati per firma cu salariul minim pe economie? Sau sunt imbarligati cu vreun politician din Guvern sau din afara? Poate investigati si publicati o ancheta dupa. 😉
Oricum, lasand ca sa aplice firmele deja consacrate, infiintate acum 3 ani, Guvernul a creat concurenta neloiala pentru firmele nou-infiintate, programul StartUp Nation nemaiajutand start-up-urile, ci smecherasii. Daca ar fi de facto un program pentru start-up-uri, ar trebui ca sa poata aplica doar firmele infiintate in ultimul an, cu maxim 5 angajati, urmand ca in urma ajutorului financiar, sa mai creeze minim 2 locuri de munca, cu proprietar sau asociati care sa nu mai fi detinut inainte alte firme. Altfel, ne dam singuri foc la valiza, cu un program a carui idee este buna, dar aplicat prost. Va las pe voi sa judecati. Think smart! 😉