„Executarea silita a unui client care a intarziat cu plata ratelor mai mult de 60 de zile, precum si reposesia bunului din dorinta utilizatorului nu inseamna o rezolvare in totalitate din punct de vedere al stingerii datoriilor clientului catre finantator”, a declarat secretarul general al Asociatiei Societatilor Financiare din Romania (ALB), Adriana Ahciarliu.
Ea a explicat ca intotdeauna intervine o diferenta negativa intre valoarea de piata a bunului pe care clientul il returneaza si valoarea soldului clientului, care consta in valoarea ratelor restante, precum si alte costuri aferente utilizarii bunului respectiv (taxe, comisioane, asigurari).
Secretarul general al ALB Romania a adaugat ca intarzierile la plata a ratelor ridica costurile de provizionare pentru finantatori si, de asemenea, obliga compania de leasing ca dupa 60 de zile de intarziere la plata a ratelor „sa initieze proceduri judiciare de executare silita a bunului”.
„Se observa o crestere a numarului de autovehicule reposedate, pentru ca piata auto si afacerile transportatorilor au scazut foarte mult in contextul crizei economice. Din punct de vedere al societatilor de leasing, aceasta situatie este evidenta la capitolul intarzieri la plata”, a mai spus Ahciarliu.
Or, firmele de leasing sunt intr-o situatie inconfortabila atunci cand un client returneaza bunul, deoarece activitatea de leasing este o activitate de creditare, si nu una de inchiriere, iar societatile de pe piata iau credite la randul lor – pe care trebuie sa le ramburseze – pentru a finanta achizitiile in leasing.
„In majoritatea cazurilor se exprima optiunea de cumparare ca obligatie ferma inca de la semnarea contractului de leasing”, a declarat Madalina Hagima, managing partener la casa de avocatura Ciurtin, Brasoveanu si Asociatii.
Ea a explicat ca un IFN, pentru a finanta in leasing un bun, se refinanteaza la randul lui, angajandu-se in contracte de credit generatoare de dobanzi si costuri colaterale, iar aceasta se intampla in cele mai multe cazuri in functie de contractul de leasing solicitat de utilizator.
Finantatorul cumpara, plateste integral bunul la furnizor in termenii si conditiile negociate si expres solicitate de utilizator.
Astfel, proprietatea finantatorului asupra bunului, in structura unui leasing financiar este doar un vehicul, un instrument, un mijloc cu ajutorul caruia utilizatorul obtine finantare. IFN-ul nu vinde bunuri, ci finantare, leasingul financiar fiind o activitate de creditare, a explicat Hagima.
Conform legii, contractele de leasing financiar, precum si garantiile constituite sunt Titluri Executorii. Astfel, IFN-ul va initia imediat procedurile de executare silita atat in ce priveste bunul, daca nu a fost resituit de buna voie, cat si in ce priveste debitul restant pana la acoperirea intregii datorii, a precizat avocatul.
Practica ultimilor ani a demonstrat ca instantele judecatoresti, prin hotararile pronuntate, au admis actiunile finantatorilor, acestia recuperandu-si in final valoarea contractului in intergralitate, plus daune interese, a mai spus Hagima.